„Dincolo de departe”/”Off the Map”, 105 minute, regia Campbell Scott, scenariul Joan Ackermann, cu: Joan Allen, Sam Elliott, Valentina De Angelis, Amy Brenneman, J.K. Simmons. Distribuit de New Films International Romania
„Dincolo de departe”, varianta romaneasca a lui „Off the Map”, nu prea e un titlu care sa-ti inflameze curiozitatea. Dar nici filmul in sine nu e unul in care nodurile intrigii sa ia foc, iar eroii sa treaca la modul cel mai pregnant prin transformari uluitoare. Insurubandu-si eroii in inima statului New Mexico, intr-o asezare pustie unde vecini le sunt doar coiotii si ursii, regizorul (care e si actor) Campbell Scott a vrut sa faca un film „pe liniste”. Ar fi vrut un fel de poem in care imaginea desertului si a apusurilor, a „magicului” spatiu vast dimprejur sa domoleasca si sa fluentizeze transformarile prin care trec eroii. Sa le provoace transformari interstitiale, aproape de nevazut cu ochiul liber pana nu se desavarsesc. Magia Mexicului vine insa numai din frumusetea peisajelor si poate din potiunile pe care Arlene (Joan Allen) le foloseste, si deloc din povestea in sine si din conceptia regizorala. Adaptare a unei piese de teatru (scrisa de Joan Ackermann), filmul are tot ce-i trebuie unei invitatii la o vacanta in New Mexico, loc neatins de microbul civilizatiei, unde oamenii vaneaza veverite ca sa manance, ei de altfel vanand exact atat cat le trebuie, ca indienii respectuosi cu pamantul care-i gazduieste. Filmul emana un kitsch cald, incepand cu locuinta familiei Groden care, desi apartine unei familii sarace, e solara, tihnita, rupta din reviste – si continuand cu momentele filmului si schitele agentului de la Fisc, convertit in pictor de magia locului. Unul din varfurile acestui kitsch solar si totusi casnic pentru ca e altoit pe istoria unei familii mai ciudatele, confruntate cu depresia tatalui, e secventa in care agentul de la Fisc, un june de la oras, o vede pentru prima oara pe salbatica Arlene, descendenta a indienilor Hopi, adulmecand goala, cu o palarie de pai legata neglijent-studiat la gat, un coiot. Campbell Scott face nu numai filmul cu mintea si sufletul oraseanului atras de salbaticie, dar si filmul celui care simte probabil lucruri, dar nu are instrumente, nu stie sa le exprime si care, in plus, se foloseste de trucuri luate din alte parti. „Out of the Map” e lipsit de emotie, dar cu o certa inclinatie spre calofilie si o dorinta de a face film independent, ca pentru Festivalul de la Sundance, dar cu mijloace devenite recurente. In acest context, inclusiv acordurile jazzy de pe coloana sonora sunt stridente si il fac pe spectator sa regrete ca nu i s-a pus in fata mai degraba un film extrem de simplu, simplist chiar. Coplesit de magia nordului statului New Mexico, Campbell Scott da totusi o secventa memorabila, foarte frumoasa, pentru care ar merita poate sa continue sa faca film – e vorba de momentul mortii pictorului, cand figurii acestuia, cu o urma de lacrima in coltul ochiului, i se inlantuie imaginea clara a norilor albi pe un cer complet albastru. „Dincolo de departe” e dovada faptului ca nu e suficient sa vrei sa faci altfel de filme decat cele din curentul oficial. Si marginile au capcanele lor.
