Primul masacru al armatei americane făcut public în toată lumea: My Lai, Vietnam, 16 martie 1968. În jur de 500 de săteni neînarmaţi au fost bătuţi, violaţi şi apoi măcelăriţi de soldaţii americani. Acela a fost incidentul care a schimbat pentru totdeauna faţa armatei americane. Acum, raporturile de forţe s-au inversat: militarii agresori devin victime.
În 2010, 50.000 soldaţi lăsaţi la vatră au recunoscut că au fost violaţi, în creştere faţă de 2009, când erau 30.000 oameni, arată Newsweek, citând Departamentul pentru Problemele Veteranilor. Pentru victime, această experienţă este de două ori mai traumatizantă, pentru că un soldat nu poate să demisioneze, ca să scape de cei care l-au abuzat.
Acum, însă, de când Pentagonul este dispus să recunoască oficial abuzurile sexuale asupra ambelor sexe, foarte mulţi bărbaţi au admis că au fost violaţi şi au sperat că, vorbind despre experienţa lor, vor putea să treacă peste asta şi îşi vor reface vieţile.
„Nu ne place să ne gândim că bărbaţii noştri pot fi, la rândul lor, victime. Dacă el, un bărbat solid, a fost violat, ce mi se poate întâmpla mie, ca femeie? „, explică şefa secţiei de stres-posttraumatic de la departamentul care se ocupă de problemele veteranilor, din Cincinnati.
În realitate, faptul că o femeie care lucrează în armată e mai probabil să fie agresată sexual decât rănită în luptă i-a determinat, abia în 1992, pe oficialii din armata americană să înfiinţeze instituţii abilitate să gestioneze aceste situaţii. Iar singurele victime recunoscute erau femeile.
Totuşi, în 2010, 110 bărbaţi au povestit, sub protecţia anonimatului, cum au fost violaţi de alţi bărbaţi. Numărul lor este de 3 ori mai mare decât în 2007.
Din estimările neoficiale ale Pentagonului, numai 20% din incidente sunt legate de femei. Un alt studiu, efectuat în martie, arată că numai unul din 15 bărbaţi a fost violat, faţă de una din 5 femei, în aviaţia americană.
Abuzul sexual nu are legătură cu sexul, ci cu violenţa
Deşi mulţi presupun că victimele atacurilor sexuale sunt homosexuali, este fals, arată experţii citaţi de Newsweek. Ca în majoritatea mediilor masculinizate, cum se întâmplă şi în închisorile pentru bărbaţi, violul unui bărbat asupra altuia nu este motivat de un impuls sexual necontrolat sau de homosexualitate, ci de dorinţa de putere, intimidare şi dominaţie.
Victimele sunt, în general, militari cu ranguri inferioare, care par vulnerabili în ochii colegilor. În multe cazuri, agresorii îşi aleg victimele din rândul celor pe care îi bănuiesc că sunt gay.
„Unul din motivele pentru care oamenii abuzează alţi oameni este ca să le arate unde le e locul, să-i izoleze. Abuzul sexual nu are legătură cu sexul, ci cu violenţa”, explică autorul studiului „Honor Betrayed: Sexual Abuse in America’s Military”, Mic Hunter.
Nici măcar organizaţiile gay nu vor să discute această problemă. „Nu vrem să vorbim despre abuzurile în care sunt implicaţi soldaţi, pentru că nu vrem ca violurile să fie private doar ca o problemă a homosexualilor”, a afirmat directorul unui think-tank, Palm Center, citat de Newsweek.
„Armata nu vrea să vorbească despre abuzuri, pentru că violul unui bărbat asupra altuia înseamnă că cel agresat nu este suficient de războinic ca să se apere”, a mai explicat Belkin.
Agresorii promovaţi, victimele-lăsate la vatră
Blake Stephens (29) s-a înrolat în 2001, imediat după ce a absolvit liceul. Ca recrut, a fost hărţuit, bătut şi agresat sexual de alţi colegi . Când a raportat incidentul, şeful de pluton i-a spus: „Tu eşti problema. Probabil că tu i-ai provocat.”
„Practic, ţi se spune că n-ai decât să-i suporţi în fiecare zi pe agresorii tăi, că trebuie să lucrezi cu ei, să execuţi ordinele lor. Nu ai de ales”, explică bărbatul.
În plus, agresorii i-au promis că, odată ce vor ajunge în Irak, îl vor agresa în fiecare zi şi, la sfârşit, îl vor împuşca în cap. De atunci, Stephens a încercat să se sinucidă de două ori, soţia l-a părăsit şi a început să fie paranoic. În iunie 2003, mama lui i-a scris senatoarei Barbara Boxer şi i-a cerut să o ajute. După un an, bărbatul a fost lăsat la vatră, „din cauza condiţiei fizice”.
Teama că şi-ar putea distruge cariera îi face pe militarii agresaţi să păstreze tăcerea. În 2005, Pentagonul a creat un program care se ocupă de incidentele sexuale, unde lucrează 1200 ofiţeri.
Totuşi, reacţia Pentagonului a venit prea târziu. În februarie, mai mulţi veterani i-au dat în judecată pe actualul secretar al Apărării, Robert Gates, şi pe fostul secretar, Donald Rumsfeld, pentru că „au condus instituţii în care agresorii au fost promovaţi, iar victimele au fost reduse la tăcere”.
Michael F. Matthews a fost violat în 1972, în timpul stagiului de pregătire din armată. A păstrat tăcerea timp de 30 de ani, în care a văzut cum agresorul lui a fost promovat încontinuu şi, ulterior, a ieşit la pensie, cu multe grade militare.
O poveste asemănătoare are şi Jamey Michael Harding, care a fost violat pe când avea 17 ani, acum 22 de ani. Deşi a depus mai multe plângeri, a fost complet ignorat. În 2009, agresorul lui a fost arestat şi este în închisoare, pentru abuz sexual asupra unor cadeţi minori.
Victimele pot primi compensaţii băneşti pentru ceea ce au trăit, dar trebuie să dovedească că au fost violaţi. În martie, o democrată din Maine, Chellie Pingree, a depus un amendament prin care victimele vor putea să primească compensaţii şi ajutor medical, trecând printr-un proces birocratic mai lejer.
„Este cel mai greu lucru pe care îl auzim: oameni care au fost traumatizaţi sexual şi trebuie să o mai şi dovedească”, şi-a motivat politiciana demersul.
Totuşi, pentru unii soldaţi este prea târziu, arată revista Newsweek. Un soldat de origine rusă, care a fost agresat în armată în mod repetat, a fost obligat de comandantul unităţii să semneze un document prin care recunoştea că este homosexual, deşi nu era adevărat. Apoi a fost lăsat la vatră. Acum, ia pastile pentru trauma cu care a rămas, pentru insomnii şi coşmaruri, soţia l-a părăsit şi este şomer.
