Neavând mai nimic de oferit electoratului, marele Partid Național Liberal se agață de Dacian Cioloș.
În realitate, cei din conducerea formațiunii nu-i suportă nici pe actualul premier, nici pe tehnocrații săi, dar nu au altă soluție. Însă și USR, cu noua sa generație de politicieni, recurge exact la aceeași șmecherie ieftină: îl susține pe Cioloș fără ca acesta să le fi cerut ajutorul în vreun fel. Nu-mi este clar cum și-l vor împărți după alegeri, când vor avea ce împărți… Probabil, vom asista la o parodie după „Cu ușile închise“.
Nu mă interesează tacticile electorale ale PNL și USR, este problema lor dacă sunt într-o criză de resurse umane și stau agățate de un personaj care nici măcar nu spune clar dacă mai vrea sau nu să rămână la Palatul Victoria. Este problema USR dacă pare că vrea să acționeze ca un fel de UNPR pentru hipsteri – care-i aspiră pe liberalii de stânga, nemulțumiți de PNL, dar în viitorul Legislativ va acționa în tandem cu formațiunea lui Gorghiu.
Ce mă nemulțumește este sentimentul că suntem păcăliți un pic mai mult decât de obicei, trimiși după false ținte – drama ursulețului împușcat fără „proceduri“ este studiu de caz – și, după alegeri, vom avea surprize. Neplăcute, bineînțeles. Una din ele va fi că, foarte probabil, nu se va schimba nimic important în educație și sănătate.
„Sistemul“, ca să folosesc acest termen uzat, va fi fardat cu ajutorul unor personaje de tipul lui Vlad Voicu-les-cu, dar conductele prin care se sifonează banii publici nu vor fi oprite.
Eu, personal, aș fi curios dacă dr. Raed Arafat va fi menținut în viitorul Exe-cutiv la conducerea Departa-men-tului pentru Situații de Urgență. Ca să fiu mai bine înțeles: a-l menține pe Arafat în orice poziție în Executiv este o declarație publică că nu te vei atinge de mogulii din Sănătate. Dar pe cine să deranjezi cu asemenea amănunte? Partidele nu au candidat la postul de premier – ce vremuri, Predoiu conducea guvernul din umbra marelui PNL, acum se bucură că a prins un loc eligibil în Bărăgan . Cioloș dă răspunsuri de tip: „Eu pledez pentru toleranță cu respectarea ideii de familie“ sau „Susțin o Românie sănătoasă” (dar cine nu o susține?) și-și extaziază fanii fără să spună nimic.
A doua tristețe, oarecum personală, este că dreapta pare să-și fi dat obștescul sfârșit în România. Dacian Cioloș este un om de stânga. Nu văd nimic rău în asta, respect opiniile politice ale fiecăruia. Însă Cioloș, chiar dacă în calitate de comisar european a fost asumat de Partidul Popular European, nu are nici o legătură cu liberalismul. Nu l-am auzit niciodată vorbind despre reducerea rolului statului în economie, guvernul său a abandonat rapid cele câteva tentative de privatizare și tot ceea ce face este să reorganizeze uriașul aparat de stat. Proiectul său politic, România 100, ar putea fi asumat fără probleme de PSD, nu există acolo nimic care să contravină ideologiei stângii – dincolo de faptul că Dragnea nu are nici o legătură cu vreo ideologie.
De aceea, în loc de concluzie, întreb, retoric, bineînțeles: ce va face USR dacă, după alegeri, se trezește că Dacian Cioloș este reconfirmat premier cu voturile PSD și PNL?
