Premierul Emil Boc si-a facut-o cu mana lui. A considerat ca daca pacaleste electoratul nu va putea fi amendat in calitate de sef al unui guvern pus sa administreze o economie lovita de criza. Ce s-a intamplat cu adevarat este la fel de grav ca pierderea sutelor de mii de locuri de munca, daca luam in calcul neonorarea promisiunilor dinaintea alegerilor parlamentare privind aplicarea Legii 221/2008. Din aceasta cauza, prim-ministrul Boc a facut un pas mare pe terenul lipsei de incredere dupa numai patru luni de mandat, radicalizand o masa sociala tot mai greu de controlat. A intrat foarte repede in vizorul sindicatelor intrucat a incalcat cu buna intentie unele angajamente facute anul trecut impreuna cu alti ministri din PDL si PSD, prezenti astazi in jiltul din Palatul Victoria.
Faptul ca a apelat la practica nerespectarii cuvantului dat a facut ca liderul pedelistilor sa piarda 21 de procente (mai mult de jumatate) intr-un interval de timp foarte scurt, fiind unul dintre inaltii demnitari care inregistreaza o cadere spectaculoasa la capitolul incredere, conform sondajului INSOMAR. Populatia nu a trebuit sa astepte mult. A inteles inca de la sfarsitul lunii ianuarie ce poate sa intreprinda pe timp de criza un guvern condus de un politician aflat permanent sub presiunea Cotroceniului, a PSD si, mai ales, a sindicatelor. Romanii si-au dat seama ca au fost trasi pe sfoara in momentul in care o lege votata in Parlament de toate partidele nu a fost respinsa de Guvern. Tot ce s-a promis inainte de castigarea puterii, respectiv majorarea salariilor pentru dascali in conformitate cu prevederile legii, a cazut de pe afis imediat ce s-a format Executivul, motivele invocate fiind lipsa fondurilor la bugetul de stat si efectele crizei la nivel macro.
S-a vorbit insa de venirea crizei financiare si in a doua parte a anului trecut. Semnalele trecusera granita prin toate punctele de frontiera, dar politicienii aflati atunci in opozitie – exceptie este domnul Basescu – au preferat sa puna in paranteze chestiunea recesiunii economice prezente la nivel global. Nici Emil Boc si nici Mircea Geoana, cei doi lideri importanti ai coalitiei de guvernare, nu au luat in serios evolutia acestui fenomen din perspectiva resurselor bugetare de care dispune statul, lucru ce dovedeste ca viitorul a fost privit doar prin prisma unor interese electorale de moment. Pur si simplu, pedelistii si pesedistii s-au despartit de o realitate pe care trebuiau sa o apere doar pentru a deversa votul in directia dorita. Prin urmare, cu toate ca stiau bine ca bugetul nu poate sustine majorarea salariilor pentru profesori, dascalii au fost asigurati ca legea votata va intra in vigoare la inceputul anului 2009.
Se stie, nu a intrat nici astazi, termenul mai nou avansat de Executiv fiind 2010. In aceste conditii, putea premierul Boc sa nu piarda procentele in sondajele de opinie? Cum sa mai aiba populatia incredere in masurile luate de Guvern cand se inchid fabrici si se disponibilizeaza sute de mii de oameni? Ce fel de sustinere mai poate veni din zona firmelor lovite de criza, atat timp cat guvernantii le impovareaza cu impozitul forfetar platit degeaba pentru a mari veniturile statului? In fine, prima rectificare bugetara, care baga Educatia in fibrilatie, poate sa-i determine pe dascali sa mai redevina aliatii lui Boc, Geoana sau Pogea? Niciodata. Toti vor avea de pierdut la capitolul incredere. Luati in calcul adevarul ca sindicatele nu au iesit inca in strada, liderii multumindu-se pana acum doar cu negocieri purtate cu reprezentantii puterii.
Vin alegerile europarlamentare si ma tem ca gratiile retorice ale prim-ministrului si ale altor politicieni pusi pe cearta nu vor mai putea mobiliza electoratul, devenind inutile. Analizati nemultumirile aparute in teritoriu, neajunsurile legate de asigurarea unui trai decent, supararea agricultorilor, grefierilor si pensionarilor, inclusiv nemultumirile privind modul cum functioneaza unele institutii ale statului, si veti putea intelege mai bine de ce liderii puterii, printre care se afla si presedintele Basescu, toti aflati in serviciul public, pierd respectul maselor populare. Daca mai pun la socoteala esecurile legate de numirile si demisiile unor ministri, inclusiv scena conflictelor politice premergatoare alegerilor viitoare – vezi atacul lui Geoana la seful statului –, putem avea un tablou aproape complet al motivelor care stau la baza scaderii spectaculoase a increderii in conducatori.
Este doar inceputul. Lunile urmatoare nu sunt favorabile clasei politice. Criza ne va toca marunt, la fel si masurile de austeritate care vor fi luate in continuare de Guvern la adapostul FMI. O situatie ce va deschide si mai mult poarta nemultumirilor in plan social. Fraiele se afla acum in mana cabinetului condus, se spune, de Emil Boc. In contul lui va intra administrarea societatii cu bune si cu rele. Ce se va intampla insa daca va rata obiectivele programului de guvernare, unde reformarea institutiilor statului este cap de lista, vom avea ocazia sa aflam la alegerile prezidentiale. Traian Basescu poate fi "ajutat" sa coboare si mai mult in sondaje chiar de premier. Deocamdata seful statului ocupa locul secund in topul scaderii, cu 14,3 la suta.