73 de kilograme de uraniu radioactiv în stare naturală au dispărut fără urmă, în condiţii încă neelucidate, dintr-un depozit de materiale radioactive din Ştei. Minereul era păstrat în tuburi metalice într-un depozit din beton care ar fi trebuit să beneficieze de măsuri de protecţie speciale. Acest aspect a fost, însă, complet neglijat, relatează ebihoreanul.ro.
La sfârşitul săptămânii trecute, în momentul în care angajaţii punctului de lucru al Companiei Naţionale a Uraniului au intrat în buncăr ca să scoată ţevile cu periculosul material, pentru a-l transfera la o altă bază a CNU, aceştia au constatat că ţevile au fost furate.
Cine şi când a sustras uraniul, unde a ajuns acesta, cine e responsabil? Sunt doar câteva dintre aspectele pe care urmează să le lămurească o anchetă demarată de ofiţeri ai Serviciului Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase din Poliţia Bihor şi de inspectori ai Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţii Nucleare, autoritatea care verifică modul în care sunt respectate normele de securitate în domeniul nuclear.
Buncăr prădat
Uraniul dispărut era păstrat în cilindri metalici sudaţi la ambele capete, lungi de 3,5 metri şi cu diametrul de doi ţoli (5,08 centimetri). Fiecare bară era umplută cu câte aproximativ 10 kilograme de minereu de uraniu radioactiv. În trecut, aceste dispozitive, denumite de mineri „etaloane”, erau folosite la calibrarea staţiei care măsura radioactivitatea vagoanelor cu minereu expediate de la mina Băiţa-Plai.
După închiderea galeriilor, fiind surse de radiaţii ionizante, deci extrem de periculoase, au fost adăpostite într-un buncăr special de beton cu uşă metalică şi închis cu lacăt, la baza de materiale a punctului de lucru din Ştei al Companiei Naţionale a Uraniului (CNU), cunoscuta Moară 4 din zona industrială a oraşului.
Luna trecută, CNU a solicitat de la Comisia Naţională pentru Controlul Activităţii Nucleare (CNCAN) o autorizaţie pentru transferul celor 12 cilindri păstraţi la Ştei către Feldioara, unde se află şi uzina de prelucrare a uraniului. După primirea avizului favorabil, miercuri, 26 octombrie, la ora 9.30 dimineaţa, CNU a notificat CNCAN că va face transportul special în data de 1 noiembrie. După-amiaza, însă, când muncitorii din Ştei au intrat în buncăr să pregătească tuburile pentru transfer, au descoperit că 8 dintre cele 12 care erau păstrate aici, conţinând în total 73 de kilograme de uraniu în stare pură, dispăruseră!
Anchetă la secret
Imediat, şeful punctului de lucru al CNU, Florin Dobra, a anunţat conducerea Companiei, iar aceasta, la rându-i, a transmis la CNCAN un raport. Abia după încă o zi, incidentul a fost reclamat de CNU Poliţiei Bihor şi, probabil, altor autorităţi interesate. Cert e că o echipă complexă formată din ofiţeri ai Serviciului Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase, plus inspectori ai CNCAN s-a deplasat la Ştei pentru anchetarea cazului.
Deşi e limpede că furtul materialului radioactiv poate fi un uriaş pericol public, fiind vorba de surse de radiaţii care pot afecta sănătatea oamenilor care vin în contact cu uraniul, incidentul nu a fost mediatizat ci, ca pe vremea comunismului, ţinut la secret.
Mai mult, incidentul nu a fost comunicat nici Direcţiei de Sănătate Publică Bihor, care ar putea lua măsuri de protejare a populaţiei în caz de nevoie. „Nu am fost sesizaţi, am aflat neoficial despre ce s-a întâmplat. Dacă va fi nevoie de intervenţia ori de sprijinul nostru, gestionarii situaţiei, care sunt cei de la CNCAN, vor face demersurile necesare. Suntem pregătiţi în astfel de cazuri, avem aparatura pentru detectarea radioactivităţii, laborator pentru analize şi specialişti. Dacă ni se va cere sprijinul, vom interveni”, a explicat pentru BIHOREANUL şeful DSP Bihor, Marius Pârcioagă.
Neglijenţă?
Deşi dispariţia uraniului a fost sesizată săptămâna trecută, nimeni nu ştie exact când anume a avut loc furtul. „Unii muncitori spun că au dispărut de trei luni, alţii că de un an, nimeni nu ştie exact când. La fel, nimeni nu ştie de ce nu s-a anunţat furtul atunci. S-a raportat abia acum, pentru că acum trebuia transferat şi nu se mai putea ascunde incidentul”, a dezvăluit BIHOREANULUI un fost inginer al CNU, care susţine că dispariţia e cu atât mai stranie cu cât buncărul se află la nici 50 de metri distanţă de ghereta paznicului.
„Nu înţeleg cum au dispărut, doar dacă a rămas depozitul fără pază. În mod normal, potrivit Legii 243/2010, privind reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, nimeni nu avea voie să intre în zonă. Circulaţia persoanelor străine este strict interzisă în perimetrul depozitelor în care sunt păstrate materiale radioactive”, a explicat sursa citată.
Că securitatea zonelor periculoase este, însă, desconsiderată a dezvăluit BIHOREANUL şi în 2003, când reporterii au demonstrat că un grup de infractori poate intra până şi în Depozitul Naţional de Deşeuri Radioactive de la Băiţa Plai, fără să-i oprească nimeni, şi pot pleca fără probleme cu materialele radioactive de natură să pună în pericol viaţa a milioane de oameni. Iar asta pentru că perimetrul fostei exploatări miniere nu era asigurat cu gard, paznicii lipseau cu desăvârşire, iar depozitul în sine era păzit doar de… o cuşcă goală de câine.
Impact nesemnificativ
Că situaţia nu diferă cu mult în cazul depozitului din Ştei, acum e cât se poate de clar. Previzibil, şeful punctului de lucru al CNU, Florin Dobra, principalul responsabil pentru securitatea materialelor radioactive păstrate aici, a refuzat să răspundă atât întrebărilor legate de modul în care a respectat normele de protecţie, cât şi celor privind furtul uraniului. „Nu ştiu încă nimic, nu ştim în ce condiţii au dispărut etaloanele, când, cum… Acum are loc o anchetă”, a declarat Dobra pentru BIHOREANUL.
Solicitată să comunice poziţia CNCAN faţă de situaţia creată, preşedinta acestei autorităţi, Vajda Borbala, a răspuns că „după finalizarea cercetărilor vă vom informa cu privire la rezultatele obţinute”. Deşi se referă la materialul dispărut ca la o oarecare „sursă de radiaţii ionizante”, pentru deţinerea căruia CNU avea autorizaţie specială, Vajda a specificat că expunerea la asemenea radiaţii nu e periculoasă pentru populaţie, deoarece impactul radiologic al celor 73 de kilograme de minereu de uraniu existent în cele 8 ţevi ar fi „nesemnificativ”, iar „potenţialul de contaminare radioactivă a factorilor de mediu este extrem de limitat”, tocmai pentru că uraniul era în formă naturală.
Hoţ iradiat
Că nu este tocmai aşa, o recunoaşte însă Ioan Borza, expert local atestat de CNCAN pe probleme de radioprotecţie. Specialistul a declarat BIHOREANULUI că barele cu praf de uraniu pot fi un pericol dacă minereul e scos din tuburile speciale şi se răspândeşte în mediu. „Cel care l-a luat putea să taie barele, să arunce conţinutul în apă sau în grădină, iar de aici să se răspândească şi să fie ingerat sau inhalat”, a explicat Borza.
Pe de altă parte, expertul avertizează că şi în cazul în care barele sunt păstrate în forma în care au fost sustrase pot deveni surse de iradiere permanentă. „Poate le-a montat la gard, sau mai ştiu eu unde, iar cei care trec zilnic pe lângă ele vor fi iradiaţi permanent”, spune Borza, care privilegiază ipoteza unui furt oarecare. Asta chit că cineva care vrea să fure fier vechi nu o face, oricât ar fi de inconştient, tocmai dintr-un depozit de uraniu!
Inginerul nu exclude, totuşi, nici varianta ca cilindrii cu uraniu să fi fost furaţi pentru a fi vânduţi în cunoştinţă de cauză, ca atare. „Sunt anumite bombe murdare, care se pot fabrica pentru a contamina anumite zone, la fel cum se fac şi din alte substanţe, cum e cianura. Dar în acest caz, cantitatea furată e relativ mică”, ţine expertul să liniştească populaţia.
Orice ipoteză s-ar confirma la finalul anchetei, problema rămâne: depozitele de materiale radioactive din Bihor, adevărate bombe cu ceas, sunt gestionate iresponsabil chiar de cei puşi să le păzească.
„Am fost sesizaţi privind dispariţia unor materiale radioactive de la depozitul din Ştei. Tot ce pot spune este că în prezent se fac cercetări pentru elucidarea împrejurărilor în care s-a produs incidentul”, a declarat Comisarul şef Adrian Bucur, şeful Poliţiei Bihor
Provoacă boli
Potrivit doctorului Sebastian Strapek, medicul consultat de BIHOREANUL, radiaţiile ionizante pot provoca mai multe afecţiuni, în funcţie de gradul şi de durata de expunere. „Expunerea la radiaţii poate provoca numeroase afecţiuni ale pielii, cele mai superficiale fiind arsurile”, a explicat medicul. Pe de altă parte, dacă materialul radioactiv este ingerat, odată ajuns în organism acesta poate provoca leziuni ale sistemelor respirator şi digestiv. „Provoacă diferite boli ale plămânilor, faringe, laringe, dar şi ale sistemului digestiv, între care pot fi şi cancerele”, avertizează medicul.