O serie de importante institutii timisorene risca sa ajunga la pe-riferia orasului sau sa-si desfasoare in continuare activitatile in conditii improprii. Numarul mare al revendicarilor proprietatilor confiscate de comunisti da serioase batai de cap autoritatilor municipale si judetene, care nu par sa gaseasca solutii compensatorii pentru cei care-si vor pierde sediile.
Fara indoiala, dreptul la proprietate este sfant, iar repunerea in drepturi a celor care au fost jecmaniti de statul comunist nu trebuie privita ca un hatar. Numai ca implicarea statului in acele situatii in care este vorba despre institutii de interes public ar trebui sa fie mai consistenta.
Legile proprietatii prevad posibilitatea despagubirilor pentru fostii proprietari, atribut care, da-ca ar fi folosit, ar putea duce la o detensionare a situatiei, cel putin in Timisoara. În orasul de pe Be-ga exista scoli, licee, biblioteci, clinici medicale, pana si sedii ale unor sectii de Politie care vor reintra in posesia proprietarilor de drept sau a urmasilor acestora.
Într-un fel, e inca un pas spre normalitate si spre recunoasterea unor greseli impardonabile ale trecutului. Revenirea la acest stadiu poate fi privita si ca o instaurare, in sfarsit, in Romania, a statului de drept.
Pe de alta parte, insa, situatia este la un pas de a genera o criza majora. Pe perioada “mutatului” de la “Ana la Caiafa”, institutii respectabile sunt in imposibilitatea de a-si desfasura activitatea si, de aici, de a-si deservi clientii. Fiecare trebuie sa-si ia calabalacul si sa-si gaseasca un nou rost, o noua casa.
Autoritatile judetene si municipale cauta, de o buna bucata de vreme, sa rezolve aceasta problema a lipsei de spatiu. Orasul pare, insa, blocat, iar solutiile sunt putine. Una dintre acestea, luata in discutie de mai mult timp, este cea a gasirii unei noi meniri pentru unitatile militare dezafectate.
Pentru moment, varianta pare viabila. Numai ca majoritatea dintre acestea sunt situate la marginea orasului.
Cum ar arata, de exemplu, Biblioteca Judeteana in “cutiile de chibrituri” de pe Calea Girocului, acolo unde pana nu demult “racanii” si “veteranii” faceau instructie militara? Cu siguranta, nu asa cum cer standardele unui oras european de cinci stele.
Nicaieri in lume o biblioteca a unei regiuni nu are sediul la marginea unui oras. Unde mai punem si faptul ca pentru valorosul fond de carte al institutiei este nevoie de un mediu propice pentru a nu se deteriora, iar o fosta cazarma militara numai propice nu se poate numi.
La toate acestea se mai adauga si incapatanarea Ministerului Apararii, inca proprietarul cladirilor, care nu vrea si pace sa treaca aceste imobile in proprietatea judeteana. Probabil, o valorificare a lor pe alte cai ar aduce bani frumosi si comisioane asijderea pentru unii dintre “capii” ministerului.
Pana cand autoritatile timisene vor razbate prin hatisul birocratic al politicii dambovitene, situatia alocarii de noi sedii pentru institutiile scoase practic in strada este in continuare dramatica. Sa speram ca nu vom fi nevoiti ca, in curand, in Timisoara sa intalnim functionari ai diferitelor institutii facandu-si munca de zi cu zi prin parcurile orasului.
