Bucurestiul, proaspat investit cu statutul de capitala europeana, este la ora actuala un oras in plina efervescenta constructiva, un santier perpetuu ce risca sa se indeparteze definitiv de ultimele vestigii ale urbei de odinioara, aspectul noului oras incepand deja sa se contureze prin aparitia unei puzderii de kitsch-uri arhitectonice (cladiri asimetrice, buildinguri imbracate in sticla si vile multicolore), ceea ce afunda si mai adanc in istorie sintagma "micul Paris", atribuita orasului nostru candva. Din pacate, Bucurestiul copilariei mele nu mai exista. Alte cladiri, alte strazi, alti copaci… Chiar si o alta Dambovita, deoarece prin reamenajarea albiei raului a rezultat un canal insalubru cu apa statatoare, plin de gunoaie si matasea broastei. Cat priveste Bucurestiul cunoscut de mine la maturitate, este o poveste mult mai complicata. Castanii de pe Splai nu imi mai umbresc curtea, fiind inlocuiti cu puieti dintr-un soi ciudat ce refuza sa ajunga la maturitate. Sigur, Capitala trebuie sa se dezvolte pentru a atinge standardele europene in materie de istorie. Pentru ca, la urma-urmei, acest Bucuresti este orasul nostru cel de toate zilele, pe care, cu nostalgii, poate cu regrete, sigur cu sperante, toti il iu-bim. Unii pentru ceea ce este, altii pentru ceea ce a fost. Toti ne dorim ca el sa devina un oras civilizat, ce isi respecta trecutul, prin conservarea frumusetilor arhitectonice si isi onoreaza viitorul, prin modernizare, in limitele bunului gust, fara stridente si excese.
Dr. Serban Tabacu, Bucuresti
