Niciodată voturile date emoțional nu au avut și nu vor avea consecințe benefice. Iată, deja, după ce britanicii au ales BREXITUL, lira sterlină a căzut la cel mai mic nivel din ultimii 30 de ani, bursele aproape s-au prăbușit și, cel mai probabil, Marea Britanie va avea tot mai multe probleme economice în perioada următoare. 44% dintre exporturile regatului s-au îndreptat anul trecut spre Uniunea Europeană, o piață comună unde bunurile și serviciile au intrat fără taxe, ceea ce nu va mai fi valabil după Brexit. „O economie mai puțin dinamică înseamnă mai puține locuri de muncă, mai puține încasări la buget și, în cele din urmă, o nouă recesiune”, a avertizat The Economist.
Dincolo de consecințele economice, mult mai grave pot fi cele politice. Votul dat în referendumul privind poziția Marii Britanii în raport cu UE a scos la iveală o ruptură între diferite regiuni ale regatului. Scoțienii, care în proporție de 44,7% au vrut în 2014 să devină independenți, au votat acum să nu părăsească Uniunea Europeană și discută deja, din nou, despre separarea de Londra. Iar vicepremierul nord-irlandez Martin McGuinness, membru al formaţiunii republicane Sinn Fein, a propus, la rândul său, un referendum privind independenţa Irlandei de Nord şi unirea cu Irlanda.
În aceste condiții, cei care vor regreta cel mai mult, peste ani, votul din 23 iunie vor fi chiar britanicii care jubilează acum.
Dar opțiunea făcută de aceștia, deși deplânsă de mulți analiști, nu este de neînțeles. Supărarea pe modul cum este condusă Uniunea Europeană nu aparține doar britanicilor. Criza economică prelungită, fără perspective imediate de depășire a recesiunii, criza migranților de anul trecut, deciziile proaste luate în cazul Greciei, dar și indeciziile de la nivel politic au transformat euroscepticismul într-un fenomen continental.
Iar birocrații de la Bruxelles, dar mai ales liderii celor două mari puteri care dau tonul în UE – Franța și Germania – se arată tot mai depăsiți de pericolele care amenință Europa. Oamenii aceștia, plătiți regește să administreze o uniune care are tot mai multe crăpături, nu par să înțeleagă că rupturile sunt și mai mari la nivelul oamenilor simpli, care constată că își duc traiul zilnic tot mai greu. Iată un exemplu: un prieten din Germania îmi spune că, după sosirea refugiaților în această țară, prețul chiriilor a explodat. Statul plătește cazarea în locuințe private a unei mari părți din cei peste un milion de oameni care au fugit din calea războaielor și a devenit, prin urmare, cel mai mare și mai bun platnic chiriaș. Dar acest lucru a dus la apariția unei crize a locuințelor ieftine disponibile pentru restul populației.
Desigur, o soluție trebuia găsită pentru aceste victime ale altor decizii aberante care le-au distrus viața, dar când o hotărâre e luată în detrimentul altora, rezultatele nu pot fi nicicum bune.
În acest timp, instituțiile europene de la Bruxelles continuă să risipească sume uriașe cu cei care ar trebui să înțeleagă ce se întâmplă pe continent și care arată, în schimb, că nu prea înțeleg. Indemnizația anuală pentru un europarlamentar ajunge la 100.000 de euro, la care se adaugă diurnă de 300 de euro pe zi pentru prezența la reuniunile oficiale și 4000 de euro pe lună pentru cheltuielile cabinetului europalamentar. În schimb, oficialii din diverse organisme ale UE se ocupă, am mai dat acest exemplu real, să reglementeze dimensiunile pe care trebuie să le aibă oglinda retrovizoare de la tractoare.
Uniunea Europeană este o organizație vitală pentru economia Europei și chiar pentru pacea de pe continent, să nu înțelegem greșit ce se întâmplă acum. Doar că o reformă profundă și radicală se impune de urgență, iar BREXITUL este semnalul cel mai puternic dintre zecile de semnale care au venit până acum din statele membre.
Pentru că, în acest moment, situația este cu adevărat dramatică. Mai mult decât votul în sine, campania pentru referendumul britanic a adus în prim plan, brutal (un parlamentar a fost ucis), amploarea naționalismului și a urii care crește tot mai mult în sânul Europei. „Această campanie a fost de departe cea mai toxică din experiența mea”, a povestit pentru România liberă o româncă din Londra. Referendumul a trezit monștri greu de controlat: xenofobia și intoleranța, a relatat tânăra.
Dar acest fapt nu este un început, ci doar o agravare a situației generale. Frontul Național al lui Marine Le Pen, care se opune, printre altele, imigrației, a fost aproape să câștige alegerile locale din Franța, reușind o victorie fără precedent în primul tur al scrutinului din decembrie 2015. În Austria, condusă cândva de Jörg Haider, de extremă dreapta, reprezentantul aceleiași zone politice a pierdut la limită alegerile prezidențiale din mai 2016. Democrația și drepturile omului sunt amenințate de creșterea populismului și a naționalismului în Europa, avertiza încă din aprilie secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland.
Opțiunea britanicilor în referendumul de joi nu a apărut din neant și nici nu este întâmplătoare. Decizia poate fi greșită – cred că istoria va confirma – dar asta nu mai are nici o importanță acum. Relevant este azi să înțelegem, noi, dar mai ales liderii politici europeni, că UE și Europa se află cel puțin aproape de prăpastie, dacă nu chiar pe marginea ei. Ne așteaptă cu adevărat vremuri dificile.
