La o săptămână după ce au anunțat oficial începerea procedurilor de ieșire din Uniunea Europeană, britanicii încep să ia lucrurile la bani mărunți.
Un domeniu aflat mereu în prim-plan, și care va fi afectat teribil de Brexit, este fotbalul englezesc, o afacere colosală, care înseamnă 10 miliarde de dolari pe an numai din drepturile TV ale Premier League. Cluburile englezești, în special cele din jumătatea superioară a primei ligi, sunt adevărate industrii în sine, cu cifre de afaceri amețitoare.
Business-uri care depind însă decisiv de jucători și antrenori dintre cei mai valoroși din lume, care provin din state UE sau care au a doua cetățenie europeană. Datele statistice sunt grăitoare și nici nu mai au nevoie de cuvinte suplimentare.
Până în acest moment, în actuala ediție a Premier League, jucătorii străini (cetățeni UE sau având a doua cetățenie europeană) au fost pe terenurile din Anglia în 38% din minutele jucate în total, potrivit unor date publicate de Daily Mirror, care citează un studiu ca la carte. Diferențele dintre echipe sunt însă colosale. Dacă în cazul unor echipe precum Hull City sau Burnley prezența străinilor pe teren a reprezentat doar 5%, în cazul „uriașilor” jucătorii străini au făcut legea: Chelsea 78%, Manchester City 59%, Arsenal 54%, Manchester United 51%, Liverpool 50%.
Există informații interesante și atunci când vine vorba de golurile marcate. Astfel, jucătorii străini din Premier League au marcat 40% din golurile înscrise în acest sezon. Campioni sunt tot „străinii” de la Chelsea, autori a 76% din goluri, urmați de cei ai echipelor Middlesborough (74%), Manchester United (71%) și Manchester City (62%). La polul opus, cei 10% străini de la Bournemouth nu au reușit niciun gol, cei de la Burnley au înscris 4% din goluri, iar cei de la Hull 6%.
Odată cu ieșirea Marii Britanii din UE însă, costurile pentru toți acești jucători și antrenori (taxe și impozite pentru salariile lor impresionante), obținerea permiselor de muncă pe piața britanică vor fi mult mai mari (nu este clar deocamdată cu cât, dar, ținând cont de sumele de pe contractele din Premier League, vorbim de sume amețitoare). Cel mai probabil, din moment ce „străinătatea“ se va lărgi și Marea Britanie se va insulariza, cluburile englezești nu își vor mai permite să păstreze sau să aducă un număr atât de mare de vedete din străinătate.
Iar acest lucru va atrage reacții în lanț.
Urmări: în orice caz, se va reduce drastic numărul de jucători-vedetă europeni și, ca primă consecință, diminuarea interesului publicului, deci ciuntirea drastică a celor 10 miliarde de pe piața drepturilor TV. Totul, cu impact economic major – greu de cuantificat azi. Despre scăderea calității fotbalului din Premier League nu mai vorbim. Oamenii de fotbal din Premier League dau dovadă de un optimism reținut.
„Fotbalul va găsi o cale proprie”, se încurajează ei. Dincolo de autoîncurajări, patronii și președinții cluburilor din Premier League s-au întâlnit, s-au organizat și au cerut vize speciale pentru fotbaliști, tratament preferențial.
În același timp, încep să lucreze și la Planul B: achiziționarea vedetelor autohtone. Managerul Manchester City, Pep Guardiola, el însuși un ne-britanic, și-a făcut deja lista de cumpărături pentru următoarea perioadă de mercato și vizează trei fotbaliști autohtoni, deja foarte bine cotați, care pot lua la o adică locul supervedetelor pe care Premier League nu și le va mai permite (pentru microbiștii care încă nu știu, e vorba de jucătorii Danny Rose, Kyle Walker și Dele Alli, de la Tottenham, plus Jordan Pickford, portarul lui Sunderland, sau Raheem Sterling de la Liverpool).
Pentru cluburile englezești de top, Brexit-ul e cu atât mai frustrant cu cât suporterii lor au votat împotriva ieșirii din Uniunea Europeană.
Cei mai pro-europeni au fost suporterii echipei Tottenham Hotspur (75,6% au votat pentru rămânerea în UE), urmați de suporterii Arsenal (75,2%), Crystal Palace (72,8%) și Chelsea (68,7%) – toate echipe londoneze.
Marile cluburi Manchester United, Manchester City, Liverpool, Everton au, de asemenea, suporteri care au votat majoritar în favoarea Marii Britanii europene.
Dar, uneori, votul nu contează. Chiar dacă are înțeles.
Opiniile lui Călin Hera pot fi citite şi pe Naiv prin România
