Britanicii au decis, joi, dacă vor să mai facă parte din Uniunea Europeană, într-un referendum istoric, care va determina viitorul lor, dar şi al Europei.
O miză crucială pentru premierul David Cameron, care îşi joacă cariera şi locul în istorie. Până în ultima zi a încercat să-şi convingă concetăţenii să rămână în Uniunea Europeană, repetând că ţara va fi „mai prosperă, mai sigură şi mai puternică” şi a avertizat contra unui „salt în necunoscut (…) ireversibil”. Miza este uriaşă şi toţi liderii europeni au intervenit pentru rămânerea Marii Britanii în UE, conştienţi că plecarea britanicilor poate fi o ameninţare a dezintegrării clubului ţărilor membre ale UE. După o campanie intensă, axată pe imigraţie şi prosperitate economică, un număr-record de cetăţeni–46,5 milioane- s-au înscris pentru participarea la scrutin. Până în ultima zi, rezultatele sondajelor au fost foarte strânse, menţinându-se aproape la egalitate, motiv pentru care analiştii au refuzat să facă pronosticuri.
Consultați graficele atașate articolului pentru a vedea cine sunt vedetele celor două tabere în războiul Brexit și pentru a vedea evoluția relațiilor dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană.
Presa a votat Brexit
În fiecare dimineaţă, prima pagină a principalelor tabloide britanice conţinea sloganuri ostile Europei şi favorabile Brexit, cum a fost numită acțiunea de ieşire din UE.
Citește și: FOTO. Cum prezintă presa britanică referendumul pentru BREXIT
Chiar în ziua referendumului, cotidianul The Sun a titrat pe prima pagină „Independence Day” pe fondul soarelui radios ce se ridica deasupra insulelor britanice şi chema cititorii să „elibereze Regatul Unit de tutela UE”. Anti-europene, xenofobe şi populiste, principalele tabloide au oferit caricatura unui fenomen mai larg care a apăsat greu asupra scrutinului de ieri: de un sfert de secol, presa britanică militează zilnic contra Europei şi atribuie UE toate relele ţării.
Decorul s-a schimbat după referendumul din 1975, când ziarele britanice erau masiv pro-europene şi 67% din britanici au votat atunci pentru aderarea la Comunitatea economică europeană. Mutaţia s-a operat la finele anilor 1980.
Partidele politice s-au aliat Europei şi mass-media a început să le atace asupra acestui teren.
Dominaţia ziarelor eurosceptice în Marea Britanie este „unică în Europa”, observă Oliver Daddow, conferenţiar pentru studii politice la Universitatea din Nottingham, adăugând că „ele au apăsat greu asupra modului în care responsabilii politici britanici consideră ce este realizabil în materie de politică europeană”.
Risc de implozie pentru conservatori
Acest referendum decis de premierul Cameron este un act îndelung gândit. Singura soluţie pentru un partid politic pe punctul imploziei. Este rezultatul unui sentiment care din anii 1990 s-a difuzat la toate nivelele şi în toate instanţele Partidului Conservator (PC). Din 1997, o nouă generaţie de conservatori, dezamăgiţi de Tratatul de la Maastricht (1992) s-a regăsit în capcana unui euroscepticism care i-a făcut să uite că aşteptările electorilor erau altundeva şi UE a devenit ţapul ispăşitor ideal. O generaţie de eurosceptici care l-a adus la putere pe David Cameron. În 2009, conservatorii au părăsit grupul Partidului Popular european la Strasburg şi în 2013, Cameron, devenit prim-ministru, a promis un referendum şi renegocierea statutului Marii Britanii. Dar, se întreabă analiştii, ce credibilitate i se poate acorda unui premier care conduce campania „rămânerii” în UE, dar care la debutul carierei scria discursuri pentru Norman Lamont, unul din primii conservatori care în urmă cu 20 de ani făcea campanie pentru ieşire?
Citește și: LIVE TEXT. BREXIT. Sfârșitul Uniunii Europene se decide joi?
Boris Johnson, cu ochii pe David Cameron
Analiştii sunt siguri că zilele sunt numărate pentru Cameron ca lider al conservatorilor, indiferent de rezultatul referendumului. Dacă va câştiga Brexit, fostul primar al Londrei, Boris Johnson, se află deja în poziţia de a prelua partidul. Şi, în cazul ieşirii, conservatorii anti-Brexit din care unii l-au susţinut pe Cameron din loialitate şi nu din convingeri europene, vor rămâne profund critici ai proiectului european şi vor sfârşi fără îndoială să se ralieze vocilor majorităţii. În caz invers, lipsa de entuziasm şi slaba credibilitate a principalilor actori ai campaniei de „rămânere” nu vor reuşi că contrabalanseze decepţia şi ranchiuna partizanilor Brexit. Dacă britanicii votează pentru menţinerea ţării în Uniune, există de asemenea posibilitatea ca partizanii Brexit din partid, nemulţumiţi, să ceară o nouă alegere a liderului conservator în toamnă.
Motivaţia taberei Brexit
Potrivit unui sondaj Ipsos Mori, comandat de cotidianul Evening Standard, realizat înaintea deschiderii votului, tabăra favorabilă rămânerii în UE era acreditată cu 52%, faţă de 48% pentru Brexit.
Reacţii europene
Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a afirmat despre partizanii Brexit că „dezertorii nu vor fi primiţi cu braţele deschise” şi Marea Britanie va fi „considerată o ţară terţă”. Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a susținut că UE va supravieţui pierderii Marii Britanii, dar costurile vor fi mari. Ar putea fi debutul pocesului de dezmembrare nu doar a UE, dar şi sfârşitul „civilizaţiei politice occidentale”.
Miză: Piaţa pariurilor
Pentru că sondajele nu au permis anticiparea unui rezultat al referendumului, britanicii s-au întors spre casele de pariuri, unde pariurile au prezis o victorie netă a menţinerii Marii Britanii în UE şi probabilitatea unui Brexit nu va depăşi 20%.
