Preoţii şi călugării din Constanţa au lucrat zeci de ore la pregătirile pentru Bobotează. Una dintre sarcini a fost etichetarea celor 120.000 de PET-uri din care se va împărţi apa sfinţită, Aghiasma Mare, aşa cum îi spun ei. Pregătirile au constat şi în realizarea unei cruci din gheaţă şi transportarea budanelor din lemn în care va fi sfinţită şi transportată aghiasma.
Pe parcursul pregătirii şi celebrării Epifaniei (Sărbătoarea Botezului Domnului Iisus Hristos), ieri şi astăzi la catedrala arhiepiscopală din Constanţa sunt sfinţite peste 60 tone de Aghiasmă Mare. Aceasta va fi oferită credincioşilor, atât la slujba de pe faleza Cazinoului cât şi pe parcursul procesiunii cu care trase de boi şi măgari, ce vor străbate principalele bulevarde ale oraşului. Pe faleza Cazinoului va fi amenajată o scenă în aer liber, de unde arhiepiscopul Teodosie va oficia slujba de botez şi sfinţire a apelor mării, alături de soborul de preoţi şi diaconi. La finalul slujbei de sfinţire a Aghesmei, conform ritualului, arhiepiscopul va ieşi pe mare, cu o ambarcaţiune a Comandamentului Flotei, de la bordul căreia va arunca în apă trei cruci din lemn ce vor fi recuperate de către înotători voluntari, în semn de confirmare a credinţei.
Citeşte şi: TRADIŢII. Unele dintre vechile obiceiuri au rămas doar în arhive – Cum serbau străbunicii noştri Boboteaza
Epifania
Boboteaza sau Botezul Domnului, sărbătoarea din 6 ianuarie cunoscută şi sub denumirile „Arătarea Domnului” sau „Epifania”, şi ziua Sfântului Ioan, din 7 ianuarie, marchează sfârşitul ciclului de sărbători dedicate Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos. Boboteaza face parte din suita celor 12 sărbători creştine importante şi este menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus să păşească în viaţa publică, de aceea Biserica mai numeşte Boboteaza şi „Arătarea Domnului”, ” Dumnezeiasca Arătare” sau „Epifania”, această din urmă denumire provenind din limba greacă şi înseamnând „arătare”, „descoperire”, „revelare”. Ziua este tratată cu aceeaşi evlavie de creştinii ortodocşi, cât şi de cei catolici. Boboteaza (6 ianuarie) şi Sfântul Ioan (7 ianuarie) aproape că formează una şi aceeaşi sărbătoare. Ajunul, adică ziua de 5 ianuarie, este zi de post negru, la fel ca Ajunul Crăciunului sau Vinerea Mare dinaintea Paştilor. Credincioşii şi preoţii consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită, pentru că a fost sfinţită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfinţirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului. Apa sfinţită la biserică în această zi şi luată de credincioşi nu se strică niciodată. Prin agheasmă se înţelege atât apa sfinţită, cât şi slujba pentru sfinţirea ei.
Pregătiri de Bobotează la malul Dunării
Pe malul Dunării, lângă altarul bisericii fortificate Precista, cea mai veche biserică din Galaţi, au fost pregătite cele 13 căzi din lemn, cu 2.600 de litri de apă care va fi sfinţită de Arhiepiscopul Dunării de Jos, Casian Crăciun, în cadrul tradiţionalei slujbe de sfinţire a apelor. Potrivit tradiţiei, căzile din lemn au fost decorate cu cetină şi panglici tricolore. Slujba de sfinţire a apelor va începe la ora 12.30. Din cauza temperaturilor cu mult peste zero grade, în acest an nu va putea fi respectată o altă tradiţie, aceea a sfinţirii crucii de gheaţă. Va fi respectată tradiţia salvării din ape a crucii de lemn aruncate în apele Dunării de arhiepiscopul Dunării de Jos, Casian Crăciun. Anul trecut, s-au aruncat în apele îngheţate ale Dunării 16 tineri.
Tradiţii laice şi superstiţii
În zona Galaţiului, Boboteaza este întâmpinată şi prin multe tradiţii laice sau superstiţii. Spre exemplu, vânătorii şi pescarii care vor să aibă capturi şi în acest an, se feresc de o întâlnirea cu vreun preot în ziua de Bobotează, superstiţia fiind că dacă vor fi stropiţi cu apă sfinţită vor avea ghinion la vânătoare şi pescuit pe parcursul anului. Una dintre tradiţiile laice este „ceata Chiralesei”, care colindă gospodăriile din Movileni, Şendreni şi Braniştea, sunând din talăngi şi urând a belşug. Apoi se aprinde un foc de paie şi frunze uscate peste care flăcăii sar, jucând Ardeanca, pentru a fi sănătoşi şi norocoşi tot anul. Alt obicei este „aflarea rodului”. Seara, fetele şi flăcăii merg în grădină, taie crenguţe din diferiţi pomi şi le aşează într-o oală la căldură. Se spune că, după cum va înverzi fiecare rămurică, aşa va fi anul de bun în fructe.
TRADIŢIE
”Boboteaza cailor”
În localitatea tulceană IC Brătianu, situată pe malul dobrogean al Dunării, vizavi de Galaţi, este celebrată şi “Boboteaza Cailor”, un ritual inedit, născut din preluarea de către creştini a unei tradiţii a triburilor mongole, adusă pe malul Dunării de către tătari. E un ritual vechi de câteva sute de ani, prin care localnicii care îşi botează caii, pentru purificarea lor la început de an cu credinţa că toţi caii botezaţi în această zi cu apă sfinţită vor fi sănătoşi tot anul. Este o tradiţie de sorginte tătărească. Aşezarea, atestată documentar de peste 400 de ani, se numea pe vremuri Zaclău şi a fost locuită vremelnic de o comunitate de tătari ce pastraseră o tradiţie triburilor mongole, care îşi sărbătoreau caii prin curse organizate în prima zi a anului. Cu timpul, creştinii din Zaclău au adoptat şi tradiţiile păgâne şi aşa se explică apariţia “Bobotezei Cailor”.
După oficierea Sfintei Liturghii şi sfinţirea Aghiasmei Mari în biserica satului şi salvarea Sfintei Cruci aruncate în apele Dunării, caii sunt adunaţi pe un imaş de pe malul Dunării unde preotul îi sfinţeşte cu Aghiasma Mare, după care a avut loc tradiţionala cursă de galop, în care bărbaţii din IC Brătianu se întrec pentru a-şi câştiga respectul comunităţii dar şi pentru premiile în bani ce sunt oferite de primărie. Şi primăria din localitatea constănţeană Mihail Kogălinceanu a anunţat că botezul cailor este un eveniment ce reprezintă o tradiţie a locului şi că va fi organizată şi în acest an. Concurenţii vor fi supuşi mai multor probe printre care „Frumuseţea cailor”, „Viteza” şi „Frumuseţea atelajelor”. Pentru fiecare dintre cele trei categorii, juriul va acorda mai multe premii.
