Barcelona fără Sagrada Familia ar fi ca Parisul fără Turnul Eiffel. Nu există vizitator care, ajuns în capitala catalană, să nu îşi îndrepte paşii spre celebra Sagrada Familia, capodopera la fel de celebrului arhitect spaniol, Antoni Gaudi. El a lăsat o amprentă unică asupra Barcelonei, geniul catalan bulversând codurile arhitecturii. Gaudi, recunoscut în plan internaţional pentru operele sale inedite şi emblematice, a avut curajul să abordeze o varietate de construcţii şi de forme novatoare într-o perioadă a splendorii mişcării moderniste, în pofida numeroaselor critici cărora le-a făcut obiectul la acea epocă.
Născut la Reus, în sudul Cataloniei, într-o familie de artizani, Antoni Gaudi (1852-1926) şi-a obţinut diploma în arhitectură în 1878. Până în 1910 a lucrat la numeroase clădiri şi foarte rapid personifică mişcarea „moderniştilor”. Opera sa a fost marcată de particularitatea folosirii ceramicii, Parcul Guell, Casa Vicens şi Sagrada Familia, toate aflate în Barcelona, sunt doar câteva exemple. Arhitecţii modernismului erau înclinaţi spre folosirea plăcilor ceramice, dar Gaudi a fost un caz special, pentru că, bazându-se pe ceramică, naturală sau smălţuită, a propus un sistem până atunci necunoscut. Ceramica lui Gaudi, se caracterizează, prin culoare, pe care maestrul o considera semnul vieţii. Din acest motiv, toată arhitectura lui este integral cromatică. Parcul Guell este probabil cel mai singular dintre numeroasele opere pe care mecena Eusebio Guell i le-a comandat lui Gaudi şi a fost declarat monument universal de către UNESCO în 1984.
Proiectul parcului a fost la origine un cartier pe care Guell l-a dorit ridicat pe una din colinele Barcelonei.Trebuia să aibă o capelă şi 60 de case, dar costul s-a ridicat peste aşteptări, încât au fost finalizate doar două case şi parcul, acesta din urmă devenind proprietatea oraşului Barcelona în 1922 şi unul dintre cele mai frecventate locuri. Casa Vicens este prima realizare importantă a lui Gaudi şi a fost construită între 1883-1888 pentru o familie bogată. Faţada este ornată cu plăci de faianţă şi poartă influenţa arhitecturii arabe la exterior, cât şi la interior. Casa Mila este cel mai mare imobil de locuit creat de Gaudi şi este înscris în patrimoniul UNESCO. Casa Batllo, concepută în 1905, este celebră pentru faţada care pare ondulată ca apa unui lac. Victimă a unui accident de tramvai, moare în 1926, chiar în faţa operei vieţii sale – Sagrada Familia, unde a şi fost înhumat. Tot oraşul a participat la funeraliile sale, dar geniul său a rămas prezent la Barcelona, călătorul oprindu-se involuntar în faţa operelor sale de un farmec de neconfundat.
