Pornesc de la un articol din Ziua (Atac la icoane, 22 noiembrie 2006) care, sunt sigur, reprezinta opinia majoritara in Romania in ce priveste problema religiei, in general, si a simbolurilor religioase, in particular. Povestea este cunoscuta: un profesor obscur din Buzau, Emil Moise, se plange de prezenta icoanelor in scoala fiicei si socoteste acest lucru un abuz, o incalcare a separarii religiei de stat, dar si o incalcare a drepturilor sale – si ale fiicei – la egalitate si in numele „valorilor” – si legilor „Europei” – cere inlaturarea acelor simboluri iritante.
Ca agnostic as putea sa inteleg – desi dl Moise pretinde a fi ortodox, si fiica sa studiaza, voluntar, religie; dar ca observator (si vizitator continuu) al „Europei” inteleg pericolul – spre deosebire de marea majoritate a romanilor si a elitelor lor, ce ar fi trebuit sa stie mai bine si, mai ales, sa explice mai bine. Si anume ca, de mult, de fapt mult chiar inaintea primirii polonezilor in Uniunea Europeana, in acest spatiu nu mai umbla cainii cu covrigi in coada.
Ceea ce poate da Bruxellesul, si da din abundenta, pentru ca nu costa nimic, sunt „valorile europene” (tot mai mult o contradictie in termeni) -, si aici dl Moise este curat… „european” si pe lungimea de unda adecvata ca si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD). Romanii nu inteleg inca ce inseamna valorile europene, dupa cum o demonstreaza chiar reactia Mitropolitului Bartolomeu Anania de Cluj, care a catalogat decizia CNCD drept „absurda”. Oare nu a auzit arhiepiscopul de discutia de la Strasbourg despre acuzatia unei comisii a Parlamentului European (condusa de un franco-senegalez… musulman!) referitoare la „discriminarea femeilor la Athos”? Amuzant, dar tipic, venind de la un musulman, chiar daca francez…
In „Europa” de astazi exista atat legislatie comunitara, cat si opinii nationale aparent contradictorii fata de religie. In unele tari – Danemarca, Suedia, Germania, Anglia, pe hartie exista religii de stat (luteranism, catolicism, anglicanism), insa alte denominatiuni au drepturi recunoscute oficial. Am spus pe hartie, pentru ca in realitate aceste recunoasteri „oficiale” sunt pur formale, fiindca, de pilda, un pastor luteran danez care a declarat ca nu crede in Sfanta Treime a insistat, cu suport public, sa primeasca in continuare salariul in numele… libertatii cuvantului! In Franta, oficial seculara din 1905, primar socialist dupa primar socialist cedeaza gratuit terenuri municipale pentru cladirea de moschei – dar desigur nu de biserici. In Spania, primarul socialist al Cordobei a sprijinit cererea musulmanilor locali de a fi lasati sa se roage in Catedrala, fosta Mare Moschee dinainte de reconquista din 1236 – in numele „intelegerii dintre religii.” Ce conteaza ca in Arabia Saudita nu exista biserici si practicarea crestinismului este o crima sau ca in nici o tara musulmana nu se pot construi biserici…
In Italia un anume Adel Smith, imam autoproclamat (si convertit la Islam), a dat in judecata o scoala din L'Aquila – si a castigat in prima instanta – pentru ca, prin prezenta unui crucifix, fara alaturarea unui citat din Coran, ii „discrimineaza” pe musulmani. Poate ca dl Moise a invatat de la invatatul Adel Smith…
Problema deci nu este rolul religiei, sau al Bisericii Ortodoxe – un rol pe care, pentru a-l merita din nou mai are multe de facut -, ci importanta democratiei, a opiniei majoritatii caci, in unele sondaje, romanii sunt cei mai crestini dintre europeni. Si aici Uniunea Europeana are probleme majore – lege dupa lege la Bruxelles este facuta cu ignorarea electoratelor si, de multe ori, indiferent de bunul-simt. De unde reactia majoritatii alegatorilor olandezi sau francezi (ambii, probabil, prea „stupizi” ca sa inteleaga Constitutia UE!), euroscepticismul englez, danez si suedez etc.
Problema este ca „postmodernismul” elitelor europene, mai nou maimutarite la Buzau si in alte parti, a intors democratia pe dos – de la protejarea normala a minoritatilor impotriva emotiilor gloatei, acum se forteaza opinia „minoritatilor”, reale sau imaginare, asupra majoritatii -, de unde casatorii homosexuale, abolirea pedepsei capitale… si eliminarea icoanelor din scoala. Intr-adevar, daca dl Moise si „europenii” sai ar fi fost fortati sa se roage, sa picteze icoane sau sa recite Noul Testament, asta ar fi fost discriminare si oprimare – asa insa, cei oprimati de catre un profesoras, un pumn de birocrati (fie ei chiar judecatori nealesi) sunt elevii, parintii si romanii – din Buzau sau de oriunde. Bine ati venit in Europa postmoderna, postnationala si „progresista”.
