După ce mai mulţi copii s-au sinucis, au căzut în depresie ori au abandonat şcoala, din cauza părinţilor plecaţi la muncă în străinătate, primăriile sunt acum obligate să monitorizeze minorii lăsaţi în grija bunicilor sau altor rude. În astfel de programe de monitorizare sunt implicate şi fundaţii, una dintre acestea fiind „Salavaţi Copiii”, care are în grijă peste 600 de copii aflaţi într-o astfel de situaţie.
În clasa întâi nu vorbea
Cristina, acum în vârstă de 10 ani, este unul dintre cei 80.000 de copii rămaşi în grija rudelor după ce părinţii au plecat la muncă în străinătate. Locuieşte în Târgovişte, la mătuşa ei şi îşi cunoaşte părinţii numai din scrisori. Familia a emigrat când fetiţa avea un an. „În clasa întâi, când Cristina a intrat în programul nostru de consiliere, nu scotea aproape niciun cuvânt. Acum vorbeşte, s-a deschis, se exprimă, are încredere în ea, are rezultate bune la şcoală, dar încă duce dorul părinţilor”, povesteşte Cristina Bibac, coordonatorul programului „Creştem Împreună”. Fetiţa n-a fost niciodată plecată în Italia, unde mama lucrează ca menajeră, iar tatăl în construcţii, un motiv fiind şi lipsa banilor. „Nu înseamnă că dacă sunt plecaţi acolo o duc bine, trăiesc la limită, dar măcar acolo au de lucru. De multe ori copii sunt discriminaţi la şcoală, fiindcă cei de vârsta lor îi privesc ca pe nişte copii cu bani, ceea ce nu e deloc adevărat”, spune Cristina Bibac.
Situaţia copiilor lăsaţi în grija rudelor se regăseşte şi în Bucureşti, unde trăiesc aproape 2000 de copii de emigranţi. Aceştia sunt supravegheaţi de rude sau de unul dintre părinţi, precum şi de primările de sector prin direcţiile de Protecţia Copilului. La Primăria sectorului 3, de exemplu, se află în monitorizare 450 de dosare, de aproximativ trei ani, iar la sectorul 1, există peste 80 de dosare. Datele sunt trimise de şcoli la fiecare început de an. „Am crezut că numărul de cazuri va creşte din cauza crizei economice, dar nu a fost aşa. Închidem unele dosare, deschidem altele, este o permanentă fluctuaţie. Un părinte pleacă, altul vine. Sunt multe familii cu probleme, dar care speră să îşi crească standardul de viaţă”, ne spune Denisa Tomescu, asistent social la Primăria sectorului 3.
Alţii nu mai vin deloc şi rup definitiv legătura cu copilul. „Sunt situaţii în care suntem nevoiţi să dăm măsuri de protecţie şi să transferăm autoritatea tutelară bunicilor. Părinţii dispar pur şi simplu, nu mai dau niciun semn de viaţă”, spune Cristiana Iancu, jurist în cadrul Primăriei Sectorului 3. Acestea sunt de altfel şi situaţiile în care apar abandonul şcolar, frecventarea anturajelor duboiase, problemele emoţionale. „Cei care menţin legătura cu părinţii, merg acolo în vacanţe, nu au probleme şcolare. Unii sunt chiar olimpici la matematică, fizică, română, geografie. Avem cam 10-15 situaţii de abandon şcolar, dar şi 12 olimpici”, spune Cristiana Iancu.
Cazuri tragice
Claudiu din Botoşani (15 ani) s-a spânzurat de o grindă din curtea casei, la doi ani după ce părinţii au plecat în Italia. Îi rămăseseră în grijă doi fraţi mai mici;
Răzvan din Iaşi (10 ani), cel mai bun copil din clasa lui, s-a spânzurat după ce mama lui a plecat în Italia;
Ştefan din Argeş (12 ani) s-a spânzurat de creanga unui cireş după ce a aflat că mama sa intenţionează să se ducă din nou la muncă în Italia;
Sebastian din Hunedoara (8 ani) s-a spânzurat în camera lui, după ce mama sa a plecat la muncă în Germania. Copilul fusese lăsat în grija tatălui;
Rebeca din Tulcea (2 ani) a fost omorâtă de tatăl ei, care apoi s-a sinucis. Înainte de a comite crima, bărbatul şi-a anunţat soţia aflată la muncă în Italia;
Monica (11 ani), Arad, a murit după ce a devenit anorexică.
