Numai nationalist sa nu fi in anii care vor urma! si nu ma refer la politica, bat-o Dumnezeu s-o bata, unde bunaoara PRM nu mai e ce a fost, lui Vadim Tudor caninii i s-au tocit, vajnicul PUNR de odinioara a apus de mult, vetrismul e si el o amintire, chiar si basarabenii saraci sunt cu totul incalecati de rusi, de nici nu mai pot respira, si daca unu-doi, cand Basescu ciocneste o cupa de sampanie de Cricova cu Voronin, mai ies in strada si scandeaza in favoarea unirii cu tara-mama pana nu vin militienii sa le vare pumnul in gura, asadar nu ma refer la politica si la cauze majore, ci doar la fotbal. Aici, daca in viitor vei fi microbist nationalist, ai bagat-o pe maneca. De ce? Foarte simplu. Fiindca iti vei da sufletul pentru o echipa care nu mai are in componenta ei jucatori de nationalitatea careia ii apartii. Fapt bine cunoscut si pana la urma de la sine inteles. E si aceasta o consecinta a politicii de globalizare care amesteca popoarele, realizeaza felurile hibridarii, favorizeaza migratiile dintr-o zona geografica in alta. Peste tot e asa, mai ales la cluburile mari, bogate, care-si permit, fiindca punga patronului e larga, sa cumpere jucatori din toata lumea ca sa-i planteze in gazonul stadionului de acasa. Importanta nu e asadar nationalitatea fundasului sau a mijlocasului, ci culorile echipei. Daca pe firma scrie bunaoara CFR Cluj, apoi ca buni romani ardeleni tinem cu echipa, chit ca pe teren aceia care dau cu piciorul in minge habar n-au ce e CFR sau ce e Clujul, istoria orasului, importanta lui pentru Romania etc. Fara indoiala, traim intr-o epoca in care nu ne mai miram de nimic, in care memoria e mai degraba un handicap decat un atu, in care placerea de a trai intr-un prezent continuu nu mai poate fi egalata de nimic. Daca un argentinian sau un ivorian marcheaza, creste inima in noi si, ironia soartei, sporeste prestigiul fotbalului romanesc. Prelungind lucrurile pana la ultima cota a absurdului, ceea ce nici nu mai e absurd, avand in vedere tendintele actuale, prin oferirea cetateniei romane unor jucatori de valoare, acestia vor intra in echipa nationala. La noi in tara, cu bani si trafic de influenta, se poate orice. Intrucat fotbalul ramane un drog pentru popor, indiferent cine guverneaza – asta nu e valabil doar la noi – tocmai ca drogul sa functioneze si poporul sa fie multumit, ce nu face stapanirea? Ii naturalizam pe toti argentinienii, congolezii si columbienii, doar sa avem o echipa fara pereche si sa ajungem in finala Cupei Mondiale. Nu vreau sa tratez problema cu lejeritate sau sa apas pe pedala unui nationalism penibil. Dar, ca peste tot, si in sport exista niste limite care, odata incalcate, tu ca beneficiar al unei anumite reprezentatii descoperi ca ai fost inselat, si atunci toata satisfactia presupusa se duce pe apa sambetei. Inca o data, argumentul ca asa e peste tot in lume nu prea tine. O Chelsea unde joaca 90 la suta englezi (britanici) nu e deosebita de aceeasi echipa compusa, de data aceasta, din 90 la suta straini. Ceea ce nu e cazul nostru. Din capul locului vezi ca e altceva, care nu are legatura cu fiinta ta, buna, rea. De aceea, cum dracului sa nu fi nostalgic? Cum sa nu te gandesti la vremea lui Dobrin si Dumitrache si la acea superba calificare la Mondialul mexican din toamna anului 1969? In consecinta, vremea care va veni cu "romanii" Culio si Zapata va fi cu totul si cu totul altceva. Va vibra altfel, va suna altfel, nu va avea nimic din mireasma toamnei de acum aproape 40 de ani. Ii plang asadar pe bietii nationalisti microbisti, iar lacrimile care le curg pe fata curg si pe fata mea. Pana una alta, avem mari necazuri cu derbedeii carora intr-adevar nu le pasa cine e pe teren. si adora valuta becalizata.
