Acum trei ani, foarte seriosul Christopher Nolan (Memento, Insomnia) restarta franciza Batman lasata aproape un deceniu in limburi de isteriile kitsch ale lui Joel Schumacher din Batman & Robin, alegand calea gravitatii hiper-realiste. Batman Begins il punea pe Christian Bale in costumul pro-blematicului justitiar si se chinuia, cu sprijinul co-scenaristului David S. Goyer (seria Blade) sa exploreze psihologizant aparitia si evolutia alter-ego-ului intunecat al milionarului Bruce Wayne.
Un buget de 180 de milioane de dolari, incasari ce au sarit deja de 450 de milioane, o distributie stelara – toate au facut din The Dark Knight blockbusterul anului. Adaugati unei uriase campanii de promovare dorinta lui Nolan de a revizita nemesis-ul numarul unu al "omului-liliac", Joker-ul jucat in primul Batman al lui Tim Burton de Jack Nicholson, si tragedia mortii absurde si premature a lui Heath Ledger si hype-ul imens devine, intr-o masura explicabil.
"Batman n-are limite" proclama sententios protagonistul scindat al acestui film de doua ore si jumatate care reuseste performanta de a fi simultan aparent tensionat cap-coada si obositor-plicticos in mai tot acest timp. Caci, pentru a-i da dreptate, sobrii scenaristi (fratii Christopher si Jonathan Nolan) ciuruiesc notiunea de blockbuster cu pretul abandonarii cerintei primare a genului-divertismentului.
Patruns de propria importanta, solemn si nihilist pana la indigestie, atat de dens ca poveste incat devine haotic, lasand multe fire si personaje (literalmente) in aer si expediind momente-cheie (precum transformarea lui Harvey Dent), filmul se vrea o abordare temeinica a subtextelor intunecate ale povestii "cavalerului negru" – caruia ii alatura si opune figura luminoasa a unui justitiar mai traditional si onest, procurorul Dent – jucat nuantat de mai mereu fascinantul Aaron Eckhart.
Problema? Dincolo de faptul ca unul dintre personajele esentiale, Rachel Dawes (Maggie Gyllenhaal) pe care si-o disputa Wayne si Dent, exista doar ca dispozitiv narativ, e tonul ales – rigiditatea asta poate doar sa dea impresia de profunzime, iar sapaturile tributare pseudo-psihologiei pop in dualitatea fiecarui personaj duc pana la urma la aceleasi clisee din filme care se iau mult mai putin in serios; teza enuntata de agentul haosului, Joker-ul anarhist Ledger (intr-o performanta inspaimantatoare, de departe cea mai vie si memorabila a filmului, dar greu de privit din pricina contextului) fiind aceea a echivalentei si oglindirii morale dintre erou si antagonist. Dialogurile sforaitor-emfatice si o coloana sonora pompieristic-redundanta ce ineaca mai toate cadrele semnate de tandemul Hans Zimmer-James Newton Howard (acelasi de la Batman Begins) nu fac decat sa sporeasca senzatia ca asisti la o lectie de morala unde adancimile sunt mai curand in mintea realizatorilor decat pe ecran. Iar incompetenta crasa a lui Nolan in articularea secventelor de actiune – montate fie aberant si grosolan cu gandul la toti cinefilii suferinzi de ADD (o prima confruntare intre Batman si o serie de sosii), fie scolareste-repetitiv, nu ajuta nici ea. Ca si mesajul care penduleaza nehotarat intre apologia autoritarianismului, a odioasei traditii vigilantiste si o critica la fel de confuza a acestora. si nici marii actori care vin cu propria prestanta (Caine, Freeman, Oldman), nici efectele sau intunecimea nu schimba faptul ca atunci cand vrea sa-ti tina predici, unul ca Spielberg macar nu uita sa te si distreze. In timp ce Nolan s-a multumit cu o mucava impresionanta poate, dar nu mai putin gaunoasa.
Cavalerul Negru
(The Dark Knight)
Productia: SUA, 2008 Regia: Christopher Nolan In distributie: Christian Bale, Heath Ledger, Aaron Eckhart, Michael Caine Distribuit de InterComFilm Distribution
