Miniştrii Energiei din cele 27 de state membre au aprobat ca Bruxellesul să lanseze negocieri cu cele două ţări furnizoare potenţiale de gaz spre Europa. Este pentru prima oară când totalitatea statelor UE încredinţează Comisiei Europene puterea de a negocia în numele lor un tratat extern privind energia. Acest act fără precedent
este ultimul semnal al preocupării intense a UE de a reduce dependenţa faţă de gazul livrat de Rusia prin Ucraina şi de a diversifica aprovizionarea (40% din gazul european provine din Rusia). Iarna se apropie, negocierile dintre Kiev şi Moscova privind preţul gazului sunt blocate, ceea ce creşte probabilitatea unei repetări a „războiului gazului” din 2006 şi 2009.
Comisarul european pentru probleme energetice, Gunther Oettinger, a precizat că proiectul conductei transcaspice de gaz este destinat „să ofere noi surse de gaz în Europa” şi face parte dintr-un proiect mai larg al Coridorului Energetic de Sud, susţinut de Comisia Europeană.
Bazele Coridorului sudic pentru gaz au fost puse de Comisie în noiembrie 2008 şi se prevede realizarea unei reţele de gazoducte care ar lega Marea Caspică, proiectul fiind considerat parte a „noii rute a mătăsii” de transport al energiei spre Europa.
Vedeta Nabucco
Proiectul-far al acestui plan este gazoductul Nabucco, a cărui punere în funcţiune a fost amânată pentru 2017, o întârziere de doi ani de la data prevăzută iniţial şi care urmează să transporte gazul din Caspica prin Turcia şi apoi spre vestul Europei, evitând Rusia şi Ucraina.
Cadrul legislativ a fost finalizat în acest an, o dată cu semnarea unui acord între Austria, România, Bulgaria, Ungaria şi Turcia care a stabilit proiectul gazoductului conform legislaţiilor acestor state de tranzit. Susţinut de un consorţiu de grupuri energetice europene, Nabucco este cel mai important dintre gazoductele avute în vedere la nivel comunitar.
Cu o lungime de 3.900 km, Nabucco va lega coasta estică a Turciei cu Baumgarten din Austria şi va transporta anual 31 miliarde metri cubi de gaz. Dar importanţa proiectului – bugetul este de 7,9 miliarde euro – impune garanţii privind aprovizionarea.
Asia Centrală se află în centrul preocupărilor europene din ianuarie, când Jose Manuel Barroso s-a deplasat în Azerbaidjan şi în Turkmenistan, ca şi vizita efectuată la Burxelles de controversatul dictator uzbek Islam Karimov.
În afara faptului că UE are nevoie de diversificarea aprovizionării sale cu gaz, Europa nu doreşte să rămână în afara luptei de influenţă în regiune la care participă Rusia, SUA şi China. La Baku, Barroso a semnat cu liderul azer un acord gazier, Azerbaidjanul dispunând de un potenţial imens prin câmpul off-shire Shah Deniz, cu 10 miliarde de metri cubi disponibili din 2015.
Barroso a fost primul preşedinte al Comisiei Europene care a vizitat Turkmenistanul, ţară care deţine un sfert din rezervele mondiale de gaz natural. Cu toate că la Ahgabat nu a mai fost nici un înalt lider al UE, există un acord de parteneriat cu cooperare semnat între cele două părţi în 1998.
Nabucco este concurentul proiectului South Stream (SS) al gigantului rus Gazprom şi al companiei italiene Eni, care vor la rândul lor, să exploateze gazul caspic. Unele guverne, cel al Rusiei în special, fac presiuni în favoarea proiectului lor fără a ţine cont de costuri şi eficacitate, iar politicul este un factor important când se ia în considerare parcursul diferitelor conducte.
