Cum era de aşteptat, şeful statului a ieşit la rampă şi a trasat tuşele majore care delimitează teritoriul celor două mari lupte din zona PDL: cea internă şi cu bătaie scurtă – pentru vârful partidului – şi cea cu miză personală şi cu bătaie mai lungă – pentru viitorul politic al lui Traian Băsescu.
Ieşirea publică, luni seară, a preşedintelui la TVR are şi un dublu tăiş: limpezeşte o parte din ape şi le tulbură mai mult pe celelalte.
Unde face totuşi lumină? Întâi de toate, Traian Băsescu şi-a etalat preferinţele, previzibile, relativ la cursa pentru şefia PDL. Nu a făcut-o însă doar pentru a da semnalul încolonării activului de partid în spatele premierului Emil Boc, ci şi pentru a-şi trans¬mite propriul mesaj: acela că vrea să rămână locomotiva PDL şi este dispus să facă totul pentru a fi el cel care tractează partidul şi pe viitor. De altfel, Băsescu este forţat nu doar de propria-i ambiţie, ci şi de împrejurări să dea un mesaj clar: mesajul că partidul nu va rămâne orfan de tătuc în proximitatea alegerilor, dacă votul intern se va orienta spre Emil Boc, şi nu spre Vasile Blaga. Cu atât mai mult cu cât Blaga rămâne singura figură care ar şi vrea, ar şi putea să joace rol de lider, nu doar de preşedinte al PDL.
De altfel, starea de spirit şi modul în care s-au coagulat forţele în interiorul formaţiunii democrat-liberale spun multe despre opţiunile pe care le are preşedintele în acest moment.
Pentru şefie aleargă Emil Boc şi Vasile Blaga. Deşi este preşedinte în exerciţiu în Modrogan, premierul porneşte, la prima vedere, cu şansa a doua. Popularitatea i s-a erodat vizibil din cauza guvernării nu doar la nivelul electoratului, ci şi în rândul partidului.
În plus, prins prea mult cu treburile la Palatul Victoria, Emil Boc a pierdut, inevitabil, legătura cu organizaţiile din teritoriu, iar credibilitatea sa în afara formaţiunii este atât de mică încât mulţi consideră că imaginea sa ar dăuna şi mai mult unui PDL deja vlăguit de efectele administrării ţării pe timp de criză şi de scandalurile interne de corupţie. Numai relaţia specială cu şeful statului şi sprijinul insistent pe care acesta i l-a acordat în ultimii doi ani au făcut ca Emil Boc să ia în considerare, în conti¬nuare, implicarea în competiţia pentru conducerea PDL.
De cealaltă parte, Vasile Blaga vine cu un puternic ascendent pe care i-l conferă în special influenţa pe care şi-a conservat-o în judeţe, capacitatea incontestabilă de organizator şi un tratament mai călduţ de care beneficiază, spre deosebire de Emil Boc, în media controlată de Sorin Ovidiu Vîntu şi Dan Voiculescu. Mai mult, în absenţa unui Traian Băsescu aflat 24 de ore din 24 în Modrogan, democrat-liberalii caută să se agaţe de un tip de personalitate cât mai apropiat de cel al locomotivei care i-a tras după ea la guvernare. Această nevoie, explicabilă inclusiv din punct de vedere psihologic, se accentuează pe măsură ce se apropie scadenţa alegerilor. Faptul este probat inclusiv de sondajele interne din PDL.
Din acest punct de vedere, modul în care joacă Traian Băsescu va fi decisiv pentru gruparea Boc, mai exact pentru şansele acestei tabere de a recupera decalajul în competiţia cu Vasile Blaga. Fără un Traian Băsescu pe post de garant şi total implicat în cursa pentru şefia PDL, şansele lui Emil Boc de a păstra frâiele partidului vor dispărea pe loc. Dar şeful statului vine cu un know-how unic de a supravieţui şi de a-şi adjudeca victoria în situaţii-limită, a tras partidul după el în cele mai vitrege condiţii şi are o capacitate neegalată de a se despărţi într-un mod eficient de oameni şi de idei, care l-au sprijinit şi pe care le-a promovat, în funcţie de interesul strategic.
A arătat ce poate inclusiv la TVR, marţi seară, când a suspendat, până va trece puntea, apropierea de reformiştii Preda şi Macovei, pentru a mai calma spiritele printre PDL-iştii speriaţi de etică şi integritate. O va relua cu siguranţă după ce lupta pentru şefia PDL se va fi tranşat într‑un fel sau altul.
