Militarul SEAL care l-a ucis pe Osama bin Laden a ieşit din anonimat pentru a-şi spune povestea. Motivul? Lipsit de “plasa de siguranţă” de care se bucură orice american, chiar şi imigranţii ilegali, se teme pentru viitorul lui şi al copiilor săi.
Povestea raidului din noaptea de 1 spre 2 mai 2011 este de-acum cunoscută de toată lumea. 23 de membri ai aşa-numitului Red Squadron al unităţii de elită a Marinei americane, Team SEAL 6, la bordul a două elicoptere, au luat cu asalt reşedinţa în care se ascundea cel mai căutat terorist al lumii, Osama bin Laden, şi l-au anihilat.
Vila se afla undeva în Pakistan, în oraşul Abottabad, la doi paşi de academia militară pakistaneză. Echipa SEAL s-a întors nevătămată în Afganistan, purtând cadavrul lui bin Laden drept trofeu. Acesta a fost identificat, împachetat şi apoi aruncat în mare.
În noaptea operaţiunii, la baza din Baghram se afla şi analista CIA a cărei muncă de aproape zece ani a dus la identificarea şi neutralizarea lui bin Laden. Membrii “Escadronului Roşu” au fost decoraţi şi omagiaţi public de preşedintele Barack Obama drept “cei mai buni dintre cei buni”, iar de vicepreşedintele Joe Biden, drept “cei buni soldaţi care au existat vreodată pe faţa pământului”. Despre militarul care l-a văzut ultima oară pe bin Laden în viaţă şi care i-a tras trei gloanţe în frunte s-a spus că nu îi vom cunoaşte niciodată identitatea.
Cu toate acestea, el a ales să-şi facă publică propria variantă a poveştii. Nu şi-a declinat numele, din motive de securitate (un fost membru SEAL care a ales o carieră în televiziune sub un pseudonim şi-a văzut identitatea deconspirată pe un site islamist la numai două zile de la prima apariţie publică), dar a vorbit cu un reporter al Centrului pentru Jurnalism de Investigaţie. Articolul a fost publicat luni de revista Esquire, sub titlul simplu “The Shooter” (ţintaşul). Motivul pentru care a ales să iasă din umbra care îi înconjoară pe membrii Forţelor Speciale este însă unul mai trivial decât s-ar crede: teama zilei de mâine.
Motivul pentru care ştim toate lucrurile acestea este faptul că operaţiunea a fost descrisă în zeci de articole în marile reviste americane, care s-au transformat ulterior în bestseller-uri instantanee. National Geographic şi Discovery Channel au realizat documentare despre ultima noapte a lui bin Laden, s-au făcut câteva filme mai mult sau mai puţin fidele faţă de adevăr şi un blockbuster uriaş – „Zero Dark Thirty“ – nominalizat la Oscar, care a stârnit controverse ce nu s-au încheiat nici azi. O afacere de sute de milioane de dolari din care membrii Team 6 nu văd nici un cent.
“The Shooter” descrie în termeni foarte simpli întâlnirea cu bin Laden: “Bap, bap, două gloanţe în frunte, apoi încă unul, tot în frunte, când era întins pe jos. Întorşi în Afganistan, i-am făcut cadou femeii de la CIA încărcătorul cu trei gloanţe lipsă”. Cu toate acestea, “Ţintaşul” nu are copywright pe uciderea lui bin Laden. Alţii încasează drepturile de autor.
În realitate, lucrurile stau mult mai rău. Pentru că operaţiunile forţelor speciale sunt plătite din fonduri speciale, militarii din forţele de elită nu contribuie nici la bugetul asigurărilor sociale, nici la asigurările de sănătate.
“The Shooter” a petrecut 20 de ani în Marină, dintre care opt în cadrul SEAL, a participat la sute de operaţiuni speciale în patru războaie, în care a ucis zeci de terorişti. Şi, cu toate acestea, odată retras din Marină, nu va primi nici pensie, nici servicii medicale, la care orice alt american sau imigrant, legal sau ilegal, are dreptul. “The Shooter” nu îşi permite să apară în lumina reflectoarelor pentru că acest lucru ar aşeza o ţintă pe spatele lui, al soţiei şi al copiilor lui. A încercat să obţină o poziţie de consultant la o companie de jocuri video, dar a fost refuzat pentru că respectiva companie avea deja angajaţi 30 de foşti militari din forţele speciale şi nu le-a putut spune că el este omul care l-a ucis pe bin Laden.
Când i-a întrebat pe superiorii săi dacă pot să-i asigure un trai liniştit şi o identitate secretă, i s-a răspuns că Departamentul Apărării nu are un program de protecţie a martorilor şi nu-i pot asigura decât cel mult o slujbă de şofer pe un camion care livrează bere undeva în Milwakee. La fel ca turnătorii Mafiei, nu ar mai avea dreptul să intre în contact cu familia. Phil Bronstein, autorul articolului, susţine că a întâlnit mai mulţi membri ai SEAL Team 6, toţi oameni neînfricaţi, cu sute de bătălii la activ, care sunt uniţi de o singură teamă – viaţa civilă – şi se întreabă de ce îşi tratează America eroii în acest fel.
