In ciuda zecilor de organizatii si institutii care pretind ca lupta pentru imbunatatirea situatiei rromilor, viata acestora nu s-a schimbat fundamental in ultimii ani.
Autoritatea Nationala pentru Rromi, institutie subordonata Guvernului, sustine ca a cheltuit in acest scop zeci de miliarde de lei vechi in ultimii doi ani. Banii s-au dus insa pe infiintari de comisii, elaborare de strategii si organizare de cursuri si seminarii.
Exemplele concrete arata ca activitatile organizate de autoritatile statului si ONG-uri sunt bune cel mult pentru a ajuta oamenii care s-ar fi descurcat si singuri in cele din urma. Ele nu au avut insa vreo utilitate pentru rromii fara capatai. Mai mult de jumatate dintre ei nu au un loc de munca, numeroase comunitati nu au acces nici la cele mai elementare conditii de viata civilizata, iar nivelul educatiei copiilor este in continuare scazut. De exemplu, la un curs de formare profesionala organizat de Fundatia "Amare Rromentza" s-au inscris 150 de tineri rromi, l-au absolvit 84, dar numai cinci dintre ei s-au angajat in domeniul pentru care au fost pregatiti. Exemplul demonstreaza ca programele pentru rromi nu reusesc sa penetreze in fondul problemei, adica sa ajute masele, care raman in continuare fara nici un sprijin.
Florin Mihai Gusa are 25 de ani si este ospatar intr-un restaurant bun din centrul Bucurestiului. Ingrijit si sigur pe el, tanarul da senzatia ca-i place meseria pe care o are. Florin castiga 400-500 de euro pe luna si a absolvit in acest an cursurile gratuite de formare profesionala organizate de Centrul rromilor "Amare Rromentza", finantate de Fundatiile Olandeze de Cooperare pentru Europa Centrala si de Est.
"Eu si fratele meu aveam o lucrare de zugraveala, gresie, faianta la apartamentul unei doamne, rroma ca si noi. Doamna m-a intrebat daca nu vreau sa fiu ospatar. Normal ca vroiam, ca mie imi place sa am o munca in care sa fiu curat. Doamna mi-a zis de cursurile astea si m-am inscris", spune Florin care a absolvit scoala de ospatari cu nota 10. Tanarul provine dintr-o familie in care toata lumea munceste si cistiga bine: unchiul serveste in restaurante din Germania, fratele si tatal pun gresie si faianta in apartamentele bucurestenilor, iar cumnata preda engleza intr-o scoala de periferie.
Recent, Florin a aflat ca alta fundatie face cursuri gratuite de engleza si germana si s-a grabit sa se inscrie la ele, pentru ca, se gindeste tanarul, i-ar fi de folos sa stie limbi straine daca va pleca vreodata sa lucreze pe un vas de croaziera sau intr-o tara straina. Florin face parte dintre putinii rromi pentru care, cel putin teoretic, putem spune ca banii fundatiilor olandeze nu s-au cheltuit in zadar. Dupa cum afirma chiar directorul "Amare Rromentza", Mihai Neacsu, la cursurile de formare profesionala – pentru meserii precum ospatar, bucatar, manichiurista, frizer – s-au inscris nu mai putin de 150 de tineri cu virsta intre 16 si 29 de ani si au absolvit 84.
Dintre acestia, spune Neacsu, cam 15 si-au gasit un loc de munca in domeniul pentru care s-au pregatit.
Directorul fundatiei considera totusi ca aceste rezultate nu reprezinta un esec daca tinem seama de realitatile din cele mai multe dintre familiile rrome: "De cand eram mic mi-au ramas in minte doua notiuni foarte importante, pe care le-am auzit la noi in casa: avans si lichidare. Din pacate, multi dintre tinerii acestia au crescut in medii in care nu s-a vorbit niciodata de salariu, program de munca, trezire la ora 7.00 dimineata. Parintii lor traiesc de azi pe maine, cumpara, vand, traiesc din invarteli. Atunci, de unde sa invete ei ca, atunci cand vor fi mari, vor avea nevoie de un loc de munca?", se intreaba Mihai Neacsu. "Dintre cei de la cursuri, jumatate veneau doar ca sa aiba de unde pleca. asta-i adevarul, rar tigan care sa vrea sa munceasca", spune si Florin Gusa.
"Doar nu sunt obligat sa muncesc?"
Am incercat sa vedem de ce atat de putini dintre tinerii rromi care au inceput cursurile finantate din banii olandezilor le-au si fructificat intr-un fel sau altul. I-am sunat pe toti cei 84 de absolventi, dar si pe o parte dintre cursantii care s-au pierdut pe traseu. Am identificat exact cinci absolventi care intr-adevar munceau in domeniul pentru care s-au pregatit si nu 15, cum spunea directorul Amare Rro-mentza. (17 dintre cei sunati nu au raspuns sau aveau telefonul inchis). Ceilalti ne-au dat raspunsuri din cele mai diverse: "Nu mi-a convenit patronul si acum caut ceva mai bun", "Mi-am gasit serviciu, da’ era prea departe de casa, acum caut ceva in cartier". Un pusti ne-a trantit-o taios la telefon ca patronul la care s-a angajat era "cam impertinent" si a plecat. "Care-i problema, doar nu sunt obligat sa muncesc!", ne-a spus baiatul. Am primit si motive mai serioase, cum ar fi refuzul patronilor de a angaja oameni fara experienta sau cresterea copiilor mici.
Alti intervievati ne-au spus ca muncesc in alte domenii, cum ar fi supraveghetor intr-o sala de jocuri electronice sau necalificat in constructii. La intrebarea "din ce traiti in acest moment?", o parte dintre ei nu a dat un raspuns concret, iar ceilalti au zis ca sunt intretinuti de sot sau de parinti. Dintre cei cinci care isi gasisera de lucru in domeniu – printre care si Mihai Florin Gusa -, unul avea chiar doua slujbe, in parti diferite ale orasului, iar altul, pe langa serviciu, isi continua si studiile liceale.
Aproximativ 200 de fundatii pentru rromi
La o simpla cautare pe internet, se constata ca Romania nu duce lipsa de institutii, organizatii sau fundatii care pretind ca lupta pentru imbunatatirea situatiei tiganilor. Autoritatea Nationala pentru Rromi (ANR) reprezinta statul in acest domeniu – este subordonata Guvernului – si a cheltuit pe proiecte si programe din fonduri proprii sau externe 1,1 milioane RON in 2006 si 2,3 milioane RON in 2007. De acesti bani s-au infiintat comisii, s-au elaborat strategii, s-au organizat cursuri si seminarii, s-au creat metode de cercetare si s-a instruit personal de specialitate. In acelasi timp, exista si multe ONG-uri care activeaza in acest domeniu, chiar daca nimeni nu poate sa spuna care este exact numarul lor. Mihai Neacsu de la Amare Rromentza estimeaza ca avem peste 200 de astfel de organizatii, dintre care doar vreo 40 ar fi active, in adevaratul sens al cuvintului. "Exista totusi o concurenta mare in ceea ce priveste obtinerea de finantari", vorbeste din experinta proprie Mihai Neacsu.
O evidenta exacta a fundatiilor nu are nici Gruia Bumbu, presedintele ANR, care insa le aminteste pe cele pe care le considera mai reprezentative: "ONG-urile din sistemul Soros – CRCR, CRDE, Centrul de resurse juridice, Centrul educatia 2000, Romani Criss, Amare Rromentza, Agentia Impreuna, Partida Rromilor Pro-Europa, AUR, CERR, Aven Amentza, Centrul de Studii Rrome de la Universitatea Bucuresti". Nu stim dupa ce criterii le-a nominalizat presedintele ANR, dar putem vedea singuri cu ce se ocupa.
"Rromani Criss" ne-a informat ca asociatia este axata in principal pe proiecte educationale. Cel mai recent a vizat "dezvoltarea capacitatilor organizationale in cadrul caruia tinerii rromi sunt invatati cum sa atraga fonduri si sa implementeze proiecte". Alta organizatie bine vazuta la ANR este "Centrul educatia 2000", fiind preocupata de asemenea exclusiv de politicile educationale.
Ultimele sapte proiecte realizate de "Centrul de Resurse pentru Comunitatile de Rromi" (CRCR) au avut un buget de peste 300 de mii de euro. Cel mai costisitor, in valoare de 93 de mii de euro, se intituleaza "Chiar diferiti – acelasi sange". Scopul sau este "prevenirea si combaterea prejudecatilor si discriminarii fata de cetatenii romani de etnie rroma". ONG-ul s-a concentrat pe proiecte privind consolidarea identitatii rrome si formarea unor experti si consilieri pentru comunitatea rroma.
"Agentia Impreuna" are in derulare opt proiecte. Majoritatea urmaresc consolidarea parteneriatelor dintre comunitatile de rromi si integrarea lor sociala.
"Centrul de Resurse pentru Diversitatea Etnoculturala" (CRDE) deruleaza campanii de monitorizare si prevenire a conflictelor la nivelul comunitatilor multiculturale.
Asociatia romilor-caldarari "Than Romano" (Aven Amentza) a publicat carti si CD-uri legate de istoria si cultura rromilor. Am incercat cateva zile la rand sa ii contactam. Nu am reusit, deoarece nici unul dintre lideri nu ne-a raspuns la telefon. Alte doua organizatii dintre cele considerate vizibile si active, Centrul de Studii Rrome de la Universitatea Bucuresti si Partida Rromilor Pro-Europa nu au pagina de internet.
Buni la teorie
Interesant este faptul ca, intrebati despre adevaratele probleme ale rromilor din Romania, toti cei intervievati le-au identificat "cu brio", intr-o ordine fireasca, de bun-simt. "Accesul la o educatie de calitate pentru copiii rromi la toate nivelurile, accesul rromilor la programe de pregatire profesionala care sa ajute la cresterea accesului lor la locuri de munca, imbunatatirea situatiei locuirii in comunitatile de rromi, respectiv accesul la facilitatile civilizatiei moderne – apa, canalizare, electricitate, etc. –, reducerea nivelului de prejudecati, implicit discriminarea impotriva rromilor", este enumerarea facuta, de pilda, de Florin Moisa, presedintele executiv al Centrului de Resurse pentru Comunitatile de Rromi.
Raspunsul acestuia este aproape identic cu cel al presedintelui ANR Gruia Bumbu, dovada ca dupa atatea simpozioane si conferinte oamenii au ramas cu ceva teorie in cap. La ce folosesc insa aceste cunostinte daca viata comunitatilor de rromi nu s-a schimbat aproape deloc? Parintii tot nu gasesc motive intemeiate ca sa-si dea copiii la scoala, iar tinerii – dupa cum am vazut in exemplul nostru – nu vad inca rostul unei meserii aducatoare de salariu.
Cat despre familiarizarea rromilor din comunitatile traditionale cu beneficiile societatii moderne, este doar o gluma buna in multe cazuri. "Nu uitati ca in unele localitati asfaltul se termina unde incepe cartierul de rromi", incearca sa explice Florin Moisa de ce stau lucrurile asa prost.
In acelasi timp, el nu poate insa numi o situatie in care o fundatie de rromi a pus presiune pe autoritati – sau macar a incercat acest lucru – pentru a se determina sa aduca asfaltul, canalizarea sau apa calda si la poarta celor pe care-i apara. Se poate vorbi, asadar, ca cel putin deocamdata lupta pentru imbunatatirea situatiei rromilor nu are efectele scontate. si, probabil, nu va avea atata vreme cat actiunile autoritatilor si ale sutelor de organizatii din domeniu vor continua sa fie superficiale, dezlanate sau urmarind mize modeste.
Statistica
» Somaj ridicat in randul rromilor
Potrivit Institutului de cercetari pentru calitatea vietii, in 2007, doar 47% dintre rromii apti de munca din Romania aveau un serviciu. Datele aceleiasi institutii aratau ca peste 35% dintre rromi nu au nici o calificare in acest moment. Procentul este sensibil imbunatatit fata de 1992, cand 80% dintre rromi nu aveau nici o meserie, si 1998, cand procentul era de 52%. Cu toate acestea, statisticile arata ca rromii fie isi gasesc greu un loc de munca, fie depun eforturi reduse in acest sens. La recensamantul din 2002, jumatate dintre somerii rromi isi pierdusera locul de munca de peste 27 de luni. Alte aproape 20 de procente nu mai muncisera de cel putin noua luni.
