Una dintre cele mai interesante tradiţii din comunităţile din Banat este Paştele Blajinilor. Unii etnologi sunt de părere că această serbare provine din mitologia precreştină a slavilor şi că ea a ajuns în Banat prin intermediul comunităţilor sârbeşti, croate şi bulgăreşti.
„Paştele Blajinilor are caracterul unei sărbători populare, care nu are nimic de-a face cu canoanele bisericeşti”, spune teologul Simion Pop.
Trei tradiţii diferite
Potrivit unei tradiţii, Blajinii sunt primii oameni creaţi pe Pământ, care trăiesc dincolo de lumea văzută, în delta unde se varsă Apa Sâmbetei şi unde se află Ostroavele Albe. Blajinii îşi petrec zilele în post şi rugăciune pentru cei vii. Însă, în ciuda cucerniciei lor, Blajinii nu ştiu să calculeze data Paştelui, iar oamenii le vestesc Învierea prin faptul că aruncă, în apele curgătoare, coji de ouă roşii. Potrivit altei tradiţii, Blajinii sunt urmaşii celor care nu au reuşit să treacă marea atunci când Moise a despărţit apele pentru a-i scoate pe evrei din robia egipteană. Aceştia ar trăi pe o insulă situată foarte aproape de Rai. O a treia tradiţie spune că Blajinii sunt copiii care au murit nebotezaţi. Indiferent de tradiţie, Paştele Blajinilor cade lunea, după Duminica Tomii din tradiţia ortodoxă şi greco-catolică. Această sărbătoare este un prilej pentru a organiza parastase pentru sufletele celor decedaţi. În multe comunităţi, cei mai avuţi oferă coşuri de mâncare săracilor, pentru pomenirea sufletelor strămoşilor.
