Ştiam deja, văzusem, oripilat, iepuraşii de plastic spânzuraţi festiv pe Calea Victoriei. Iepuraş galben cu sclipici, urmat de altul roziu incert, verde crud, albastru, verde fosforescent, aliniaţi cum aliniază gospodinele rufele pe frânghie. Spânzurătoarea de iepuraşi continuă nu doar pe Calea Victoriei şi Magheru, ci aproape peste tot în centru. Se reciclează nişte leduri de Crăciun, zice-se vreo 1.300, iar de 185.000 de euro se pot agăţa, se vede, sute de iepuraşi cu sclipici, în culorile de bazar cele mai felurite şi mai kitschioase.
Efectul de după e simplu – simţi o nevoie bruscă de a te spăla cu spirt pe ochi, deşi iepuraşii festivi ţi se vor fi înfipt definitiv pe retină şi în conştiinţă pentru câte zile mai ai pe pământ. Iar dacă nu mai poţi cu iepuri, mai există floricele roşu-aprins, zimţate, din acelaşi plastic. Când am intrat la târg efectiv, o muzică rock, de grotă, dată la maximum – pentru o secundă mă gândeam că s-a apucat Dragnea să cânte din nou împreună cu formaţia din facultate.
Dacă există ceva pe lumea asta care poate fi o alegorie desăvârşită pentru administraţia Gabriela Firea din primele luni de mandat, acela e trenuleţul şi cu instalaţia aferentă pentru pici de la acest bâlci. Pe nişte şine improvizate cu sistem de cremalier un tractor Landini cu ţeava de eşapament falsă, dintr-un gri-sclipici, garnisit cu beculeţe în toate culorile – din nou roşu, galben, albastru, verde, portocaliu. Tractorul tractează, cum altfel, o caleașcă de prinţese tot cu beculeţe multe şi sclipici. Între tractor şi caleașcă, ce altceva decât nişte căluţi. Căluţii, mai austeri, erau singurii care nu aveau beculeţe (nu semnalizau, adică), în schimb aveau pe ambele fese oglinzi sau cel puţin un luciu ce dădea impresia de oglinzi de zâne sau de păpuşi Barbie. Pentru a completa tabloul, în mijlocul instalaţiei, o găină moţată cât toate zilele, de vreo 7-8 ori mai mare ca în realitate, cu gheare lungi (o metaforă utilă, de reţinut), care tracta, ce altceva ar putea fi potrivit în secolul XXI, o… căruţă. Şi cine ar putea fi în căruţă, îmbrăcat în blugi şi cu geacă de blugi cu nasturi albaştri, strunind găina care era înhămată să tracteze căruţa? Iepuraşul, şi el supradimensionat…
Cum explică dna Firea, ştiind că e bună la PR şi atât? “Bucurându-se de un adevărat succes încă din anul 2015, (…) a fost amplasată în Piaţa Constituţiei o butaforie reprezentând un iepuraş într-un car gigant tras de o găină, butaforie creată de scenograful Vutcariov Viaceslav, un artist apreciat (…).” Reţineţi bine, butaforie! Subsemnatul am văzut fix trei lucruri OK, scufundate într-o mare de impostură: un artist de ceramică, un vânzător din Bucovina cu stand mai mic decât strămoșii noștri, tradiția noastră creștină reprezentată de Carrefour și o țesătoare de brâuri și ii.
În rest, mai erau şi nişte atârnători-asistenți care s-au pozat, evident, cu primăriţa. „Iepuroii umanoizi“, îi numeşte cineva pe net, alergau de colo-colo cu capete de măgar, de au băgat în sperieţi copiii ceva mai mititei… Totul se desfăşura creştineşte şi pravoslavnic în fumul înecăcios de prăjit pastrame, pentru că, evident, e cel mai potrivit să pui căsuţele cu mâncare prăjită cât mai aproape de carusel şi trenuleţul cu jucării unde ai copii de 3 ani. Şi unde nu te pătrunde nici sfârâiala de cârnaţi, nici mirosul de hamsii, obligatoriu să te opreşti la prelata roşie cu kurtos kalacs sau la remorca albă, de termopan, care mai vinde langoși. Căsuţe standard ar fi fost prea mult să fie peste tot. Dacă sunteţi obosiţi de atâta kitsch, puteţi să vă opriţi la o instalaţie de Paşti din plexiglas şi, la umbra ouălor gigantice care sunt leitmotivul bâlciului, pardon târgului, puteţi să fiţi luminaţi la față – tot colorat, mov sau albastru, de exemplu – stând pe o băncuţă circulară.
Dacă Ceauşescu s-ar trezi şi ar apuca să iasă pe balconul Casei Poporului, ar putea fi fericit când ar da din mână. Fântânile arteziene colorate într-un roziu-violet incert, de la Palat şi până dincolo de Piaţa Unirii, Bulevardul Reconstrucţiei Socialiste animat, poporul ascultând muzică populară, maestrul Botgros dându-şi artistic de pe frunte singura şuviţă rebelă din mijlocul cheliei, pastrama sfârâind cu fum mult, înecăcios, fix în mijlocul bâlciului-adunare. O cântăreaţă de muzică populară de pe vremea dictatorului cântând cu playback Mărie, Măriuţă (vedeţi că nu a zis nici Lenuța, Lenuță, nici Firea, Firuţă) şi inevitabilul, profeticul chiar, „Ce-a fost verde s-a uscat”. Plecând de la bâlci, am zărit aproape de trecerea de pe Dâmboviţa de la Piaţa Unirii, în plin centru Capitalei, un magazin închis, spoit plin cu graffiti şi devenit fără voie afişier pentru zeci de spectacole puse de lipitorii cu var-lipici, unde trona şi un afiş pentru târgul de Paşti al Primăriei Capitalei.
Am dat unui prieten să citească o primă versiune a articolului. Omul s-a revoltat. Stai, scrii despre iepuri? Dar despre destituirea managerului de la Spitalul Colentina? Despre trafic? Despre cele peste 20 de societăți care vor folosi bani publici, ocolind licitațiile publice? Despre Bd. Kisselef ce nu putea fi închis în weekend, în schimb s-a organizat marea oprire de circulație din jurul Mănăstirii Radu Vodă? Tristul adevăr pentru Bucureşti este că sărbătoarea pentru papistaşi cu ghirlande, plastic şi kitsch cât cuprinde este mai vizibilă decât toate celelalte la un loc. „PMB şi-a propus să promoveze cultura şi valorile autentice româneşti în inima Capitalei, în preajma Sărbătorilor Pascale.“ PMB e autentică cu Carrefour-ul invitat la târgul tradiţional, autentică cu graffiti, cu afişe lipite cu bidineaua, cu lipici, cu iepuraşi de plastic strămoşeşti şi sclipicioşi, cu iepuroi tradiționali pravoslavnici ce aduc a măgari, autentică cu beculeţe verzi în copaci, cu plexiglas… Vă dați seama că e un noroc de la Dumnezeu că nu a câștigat Bucureștiul titlul de Capitală Culturală Europeană, altfel autenticitatea asta ajungea de râsul întregii Europe, iar găina moțată devenea, la pachet cu dna Gabriela Firea, vedetă mondială, poate chiar candidată la președinție.
