A trecut 1 noiembrie, dată la care ministrul Sănătăţii anunţa că va fi adoptat pachetul de servicii de bază. Nu a fost adoptat, ci a fost anunţat un nou termen: 1 februarie 2014. Nicio justificare, nicio scuză. Ca şi când e absolut normal ca, în calitate oficială, să vorbeşti ca în faţa tarabei cu gogonele. Şi nu o dată. Pentru că aceasta este doar una dintr-un şir de promisiuni neonorate sau amânate şi iar amânate.
Imediat după preluarea celui de al doilea mandat, început în decembrie 2012, Eugen Nicolăescu anunţa că va defini în scurt timp pachetul de servicii medicale de bază. Primul termen indicat a fost 30 aprilie. Au urmat altele: „sfârşitul lui mai“, „mai-iunie“, „1-15 iulie“, „jumătatea lunii iulie“, 1 noiembrie şi, iată, acum, 1 februarie 2014. Apoi, pe 1 octombrie, d-l Nicolăescu declara că pachetul de bază este gratuit pentru toţi cetăţenii, fie ei asiguraţi sau neasiguraţi. Două săptămâni după aceea, vorbea despre două pachete de bază diferite: unul pentru asiguraţi, celălalt pentru neasiguraţi.
Un alt proiect care nu a reuşit să treacă de faza de promisiune e Legea salarizării personalului medical. Prin februarie, d-l Nicolăescu vorbea despre o nouă modalitate de plată a medicilor, care urma să intre în vigoare de la jumătatea anului, „experimental, în câteva spitale importante“. A revenit asupra termenului, indicând altul: „sfârşitul lunii mai – începutul lunii iunie“. Apoi, încă unul: început de iulie. A urmat o perioadă de tăcere şi a fost anunţat un alt termen, „trimestrul I din 2014“.
Citeşte continuarea articolului în Revista 22.
