Circul iscat în jurul desemnărilor şi numirilor de tipul Dumitrescu, Mang, Pop la conducerea Ministerului Educaţiei a făcut clară ca bună ziua lipsa determinării Cabinetului Ponta de a se apleca în mod temeinic asupra acestui sector fundamental pentru parcursul oricărei societăţi.
Nici mandatul Ecaterinei Andronescu, această soluţie nefericită şi ciudat de perenă a social-democraţilor la problemele din învăţământ, nu a adus altceva decât diletantism, cu singura observaţie că, de acum, doamna Andronescu îi poate cere lui Victor Ponta măcar o primă de fidelitate pe motiv că a reuşit să aibă cel mai lung mandat de ministru al Educaţiei în actualul guvern.
Problema mare, însă, este aceea că Ecaterina Andronescu a anunţat deja, la prima oră a zilei, că bacalaureatul profesional va intra în vigoare de anul acesta, dacă va fi aprobat de Senat, iar proiectul are cale liberă să ajungă în şedinţa plenului chiar lunea viitoare.
Schimbările-fulger aduse la structura examenului final din 2013, pe care ministerul de resort şi Executivul se grăbesc să le impună chiar în debutul ultimei sesiuni parlamentare a actualei legislaturi, pot fi considerate cel mult făcute pe genunchi, dar trădează de la o poştă permeabilitatea politicienilor USL la presiunile pe care le pun, pe de o parte perspectiva campaniei electorale, iar pe de alta „holdingul” în care s-au regrupat forţele cele mai lipsite de apetit pentru reformă din mediile universitar şi preuniversitar.
Sub această umbrelă ciuruită de interese – convergente între ele, dar incompatibile cu ideea transformării Educaţiei într-un bun naţional competitiv – introducerea a două tipuri de bacalaureat încă din 2013 va mai bulversa o dată şcoala românească, iar primele semnale că aşa vor sta lucrurile vor ajunge la noi nu în vară, odată cu susţinerea examenelor, ci chiar din semestrul al doilea, pe măsură ce momentul sesiunii de bacalaureat se va afla la numai două-trei luni distanţă.
Însă aici nu este de discutat oportunitatea şi necesitatea unor reglaje în procedurile legate de bacalaureat, căci tema a fost deja epuizată, din moment ce însăşi Legea Educaţiei, abia adoptată, prevede introducerea unui bacalaureat diferenţiat, dar din anul 2016 şi nu din 2013.
A fost probabil pentru prima oară în istoria post-decembristă a învăţământului din ţara noastră când cineva s-a gândit să nu mai introducă modificări radicale cu aplicabilitate pentru anul şcolar în curs.
O performanţă am spune, din moment ce, de două decenii, acest principiu de bun simţ care te îndeamnă, ca autoritate răspunzătoare de un domeniu atât de sensibil, să eviţi joaca de-a terapia de şoc cu clasele a VIII-a sau a XI-a a fost ignorat de o cohortă întreagă de miniştri de resort.
Din acest punct de vedere, Ecaterina Andronescu nu face decât să recidiveze, iar palmaresul său pestriţ, ca „Educator-şef” al României, e unul binecunoscut.
Mă întreb, de pildă, cum va rezolva introducerea ÎN PRIPĂ a bacalaureatului profesional problemele de fond ale învăţământului liceal, apoi ale celui universitar? Doar prin faptul că, pur formal, va creşte numărul celor care, după 12 clase, vor avea totuşi o diplomă, chiar dacă nu şi cunoştinţe?
Ce angajator va fi atât de naiv încât să-i pună la muncă pe banii săi doar pentru că au o diplomă tipărită în grabă şi care va avea unicul „merit” de a salva „onoarea” prost înţeleasă a României, contribuind, ca-n comunism, numai la ridicarea procentului naţional de promovabilitate?
Deşi e vorba de şcoală şi nu de agricultură, nu ai cum să ignori faptul că meteahna raportărilor umflate la hectar le-a rămas multora dragă, ba ne mai este şi vândută ca un autentic act de reformă.
Probabil că prin manevra asta USL va aduna nişte procente de la electoratul de „tip Ponta” (care prinde drag de diplomă, dar fuge ca iepurele de efortul asociat acesteia).
Şi sindicatele vor jubila, pentru că responsabilitatea lor (şi a fiecărui dascăl care-şi bate joc de meserie) pentru nivelul ruşinos de cunoştinţe a cel puţin jumătate dintre liceeni va deveni mai puţin vizibilă atunci când toată lumea va lua o diplomă.
Aşa că, de pierdut, lasă că mai pierde o dată România! De ce să se bucure ţara de performanţele cetăţenilor săi şi să ridice standardele, când poate să-i transforme încă de mici în potenţiali asistaţi şi vânzători de ciori vopsite?
Căci astfel sună logica Ecaterinei Andronescu şi a şefului ei din guvern care ştim bine cât s-a spetit să-şi ia diploma de doctor.
