După prima zi de concerte, în care au evoluat pentru prima dată în România nume ca Skunk Anansie sau Flogging Molly, numele de pe afişul zilei de 2 iulie au fost cu siguranţă aplaudate de un public mult mai numeros. Şi, pe cât de fericiţi ar putea fi organizatorii de acest succes, pe atât de nefericiţi au fost spectatorii care formau cozi interminabile la grupurile sanitare.
După un ocol dat tacticos întregului complex B’estfest, sentimentul general este că puterea de cumpărare a românului a scăzut considerabil chiar şi când e vorba de un cadou pe care şi-l face singur – participarea la trei zile de muzică bună. Dacă în alţi ani trebuia să îţi faci un „plan de atac” de tipul: stau eu la coada la bere, mergi tu şi prinde loc în faţă, anul acesta barmanii dansau după dozatoare liniştiţi, deranjaţi arareori de câte un grup de trei-patru oameni.
Zona de bazar era puţin mai animată, dar după mâinile goale ale publicului deducem că era mai mult un soi de pavilion expoziţional decât supermarket de accesorii, haine şi alte mărfuri. Lângă bazar am depistat totuşi un punct de interes maxim: şase hamace la liber, la care se stătea, evident, la coadă.
