Dincolo de scosul şpăgarilor din puşcării şi dincolo de pomeni, poate că politicienii ar trebui să mediteze, măcar un pic, la ţara în care se presupune că vor să trăiască. Da, poţi face naveta în Brazilia, poţi să îngenunchezi judeţe întregi, tarabostes primit cu pită şi sare poţi fi, dar, până la urmă, dacă politica o priveşti ca pe-o viermuială rentabilă, vierme eşti şi tu, doar că ai comenzi pe volan.
Da, o să-mi spui, dar România-i ţară faină, l-a fascinat şi pe Charles, ai văzut cum a vorbit despre noi la Discovery?; ai văzut, ochelaristule, chelule, ce poze minunate pune National Geografic pe copertă când scrie de noi?; şi ce coadă-i la expoziţia cu Brâncuşi de la New York, ai văzut? – da, văzut-am, doar că ţara asta nu-s cele 327 de poze de pus pe Facebook, ci și ăia care-au urlat împotriva Cuminţeniei Pământului, inclusiv ăia din ministere ce-şi amintesc de bisericile fortificate doar când mai pică una la pământ. Mai pune oameni lângă oameni şi o să ai imaginea clară a locului în care trăieşti şi întreabă-te apoi cum de-am ajuns ultima ţară din Uniunea asta Europeană.
Ce fac tovarășii politicieni, de ani buni, e alungarea oricărei liniştiri, ţin o ţară întreagă în stare de alertă –
şi aici liderii au negociat mereu oameni şi instituţii, începând de la televiziuni până la Academie: fără nicio spaimă că lipsesc autostrăzile, şcolile sau spitalele, dar cu poalele-n cap că se rupe ţăr’şoara. Nu diferă cu nimic de vaietul antiaerienelor: ne băgăm în adăposturi, aşteptăm să treacă urgia şi iar, şi iar – când să mai mergi la lucru, dacă-ţi fură ungurii Ardealul sau marţienii energiile de sub Bucegi?
Ce fac ăştia de-acum? Rup curgerea firească, fac din alternanţa la putere o permanentă stare de veghe – e ca şi cum ai locui, în casa ta, cu puşca mereu pregătită împotriva hoţilor; când să mai tunzi iarba, pentru ce să mai dai cu var, când să mai duci copiii la şcoală? Nu mai bine te muţi pe altă stradă, în alt sat? Patru milioane de români s-au mutat în vecini – poate ăsta să le fie adevăratul program de guvernare.
Să fii convins că proştii nu ajung niciodată la putere fără complicităţile de budoar ale deştepţilor naţiunii. Un post de ştăbuleţ, de la şef de birou până la rector, face minuni, înmoaie conştiinţe pe bandă rulantă: păcatele devin virtuţi, te ia ameţeala aia fină, ca la marijuana probabil, şi ţi se pare că ai căpătat o parte din lumea asta, numai a ta.
Uită-te în jur – instituţiile nu mai sunt de multă vreme ale statului, ci ale partidelor, ascultă-i pe funcţionari cum fac pariuri la schimbarea puterii, care vine, cine al cui nepot e, care a fost fruntaş la lipit afişe ăla câştigă – cel mai bine e să stai în banca ta, capul plecat sabia nu-l taie, gura bate curu’: cam aşa scrie în manualul nostru de supravieţuire. Iar în ăst timp bursierii noştri din universităţile lumii sunt trimişi înapoi, că n-au mâncat salam cu soia, experţii veniţi de la Bruxelles sunt toţi copiii lui Soros, îndrăzneşte să crezi în România.
De ani buni, românii nu mai au amintiri morale: Raţiu, Coposu, Ticu Dumitrescu s-au dus. Ai nevoie de memoria asta, vrei un punct de sprijin să urneşti universul, însă te roade din interior speranţa ratată, speranţă-eşec, speranţă-eşec, speranţă-eşec, ani peste ani şi la sfârşit îi bagi în mă-sa pe toţi, patria ta confortabilă rămâne o porţie de mici cu muştar şi mâţele de pe Facebook; deci ce ne-a adus nouă democraţia?, ăla schimba valută-n centru şi acum e senator, Ceauşescu era patriot, bă, nu ca ăştia, curva aia de Leana i-a sucit capu’ –
recunoşti discursul? Dar, băiete: nu poţi trăi crezând toată viaţa că democraţia e lănţogu’ de la gâtul fostului valutist; ai crescut, gata cu povestea că te-a adus barza, musai să vezi o poză cu bunu-to la târg, îţi mai povesteşte tac’tu de când s-a dus în armată, te mai învaţă mă-ta să spui săru’mâna pentru masă, chestii de-astea simple de ieşit în lumea bună.
Ce e acum? Ăla zice că şi-a dat averea pe palmieri, ailaltă fuge înaintea unui vot esenţial, care scotea şpăgarii din puşcării – mustăciosul zice că el e puterea, blonda că-i opoziţia; cine-s ăştia, de fapt? De ce le plătesc indemnizaţii, pensii speciale, avion, hotel, lumină, căldură? Că ăştia sunt ce?
De două decenii, în țara asta există doar putere – ai câștigat alegerile, iei cu japca instituții, inventezi mecanisme și instrumente noi, pui peste tot hămesiți de la ușa partidului tău. Vin ăilalți peste patru ani și fac la fel, în paralel cu promisiunile că-i musai de depolitizat educație, sănătate, agricultură, AFIR și toate cele. Și da, uneori tinerii ies în stradă și atunci hoții se repliază în strategii și mai sofisticate. Mă tot întreb de ce n-a avut nimeni curajul să pună în lege, de exemplu, că pentru corupție nu mai există pedeapsă cu suspendare. Sau că se numește gestiune frauduloasă a banului public și intri la pușcărie dacă în loc să investești în dispensarul din sat tu faci arteziană cu beculețe colorate. Sau că ţi se confiscă fără drept camionul dacă transporţi lemn tăiat ilegal? Asta cum sună? Nu s-ar potrivi mai bine cu pozele alea din reviste străine? Avem curajul să ducem inventaru’ ăsta la capăt sau iar am scris un simplu editorial? – că no, măcar să mă laud copiilor că n-am tăcut atunci când gura bătea curu’…
