În timp ce scena internațională rămâne în vrie, iar statele civilizate încearcă să-și adune toate forțele care le pot face să treacă cu minimun de pagube peste perioada pe care o traversăm, Guvernul de la București rămâne într-o logică de război cu propriul stat și propria societate. Prestația Avocatului Poporului ilustrează magistral riscurile la care ne expunem atunci când de la Palatul Victoria torpilele sunt îndreptate spre noi înșine.
Articolul 58 (1) din Constituția României stipulează peste măsură de clar și generos că “Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice” (sublinierea îmi aparține).
În același timp, instituția însăși – numită la noi Avocatul Poporului, iar la alții puțin altfel și ale cărei origini coboară, în unele țări europene, până spre jumătatea secolului al XVIII-lea – rămâne probabil una dintre pârghiile cele mai concrete și la îndemână pe care cetățenii le au atunci când interesele lor intră în conflict cu interesele mașinăriei de stat.
Mai departe, articolul 59 (1) arată că „Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi în libertăţile lor, în limitele stabilite de lege” (din nou, sublinierea îmi aparține).
Tot potrivit Constituției României – același articol, dar un alineat mai jos -, urmează că „autorităţile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale”.
În fine, articolul 60 pune în lumină zodia mai mult decât democratică sub care își duce existența această instituție, stipulând că “Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor”.
Acum, dat fiind cadrul contituțional mai sus descris, se pun două întrebări mari și late:
1. Cât timp va mai rămâne Victor Ciorbea în fruntea Avocatului Poporului, dat fiind faptul că din poziția sa subminează sistematic activitatea intituției în cel puțin două chestiuni majore – Ordonanța de Urgență care a mutilat Legea Educației, respectiv Ordonanța de Urgență mai recentă, care a suspendat statul de drept impunând un interval de 45 de zile prin care PSD și arcul guvernamental să poată racola suficienți șefi din administrația locală pentru ca baronii asociați să-și poată urmări nestingheriți meschinele interese?
2. Când va începe Guvernul Ponta să respecte litera și spiritul Constituției, eliberând o instituție fundamentală a statului de drept, precum Avocatul Poporului, din cușca în care a închis-o odată cu tragerea pe linie moartă a incomodului jurist Gheorghe Iancu, în anul de tristă amintire, 2012?
Cum nici Victor Ponta însuși nu are răspunsuri la întrebările de mai sus, iar asta din simplul motiv că baronii care-l țin în hățuri nu i le-au trimis încă în plic la București, nu am să mă aventurez nici eu la a le da în locul lui.
Pot să observ, însă, și cred că nici dumneavoastră nu v-ar fi deloc dificil să faceți asta, că în acest moment o instituție vitală a țării este pur și simplu nefuncțională.
Concomitent, conducătorii ei, plătiți din banii contribuabililor să îi desăvârșească menirea, își încasează lefurile generoase și beneficiile colaterale, recent majorate de bunul premier, întorcând societății două pălmi de neuitat: aroganța și un servilism mascat sub lene și incompetență.
De altfel, dacă vine vorba de necesara debarcare a lui Victor Ciorbea, aceasta ar trebui să se producă fie și numai pentru lenea și incompetența pe care distinsul oportunist le mimează, disperat să nu fie acuzat de ceva chiar mai grav.
Și atunci când i-a fost solicitat punctul de vedere pe ordonanța care mutila Legea Educației, dar și acum, când a fost întrebat de presă ce are de gând cu ordonanța care aruncă în aer credibilitatea României, prin suspendarea de către Guvern a efectelor unei legi, Victor Ciorbea le-a transmis contribuabililor că nu știe încă despre ce e vorba, că va trebui să studieze, că nu a avut timp de așa ceva, că va vedea, se va interesa, etc………
Cum asemenea răspunsuri nu doar că sunt nedemne de un om cu pregătirea, pretențiile și funcția sa, ci chiar periculoase din perspectiva siguranței locului de muncă, dacă asta s-ar întâmpla într-o instituție sau companie conduse după criterii de performanță, nu de cumetrie, devine de la sine înțeles că, în cazul de față, demiterea s-ar fi impus cu mult înaintea invocării textului Constituției, de la care Ponta și Ciorbea derapează mai ceva ca anvelopele pe un lac înghețat.
Să fim cinstiți: câți dintre dumneavoastră și-ar închipui că răspunsuri în doi peri precum cele date de Victor Ciorbea nu doar că nu v-ar periclita poziția, ci v-ar putea, de fapt, garanta rămânerea în funcție?
Ei bine, Guvernul Ponta a adus Avocatul Poporului, așa cum se înfățișează organismul acesta în zilele noastre, în situația de a-și conserva cu atât mai solid linilștea cu cât se îndepărtează de la scopul în care a fost creat și în care e finanțat de la buget.
După cum ziceam mai sus, mi-e greu să știu când și dacă Ciorbea va dispărea din fruntea Avocatului Poporului, după cum mi-e greu să prevăd când anume va înceta Guvernul condus de Victor Ponta să-și bată joc de concetățenii săi și de Constituția României.
Dar nu mi-e greu să anticipez că o țară ai cărei lideri îi transformă instituțiile în niște carcase goale va eșua în promovarea și apărarea propriilor interese pe plan extern.
Iar dacă avem în vedere contextul internațional cu totul și cu totul special din ziua de azi, subminarea din interior a funcționării statului și a societății devine, încet, dar sigur, o circumstanță agravantă care nu va rămâne fără efecte.
Probabil că domnii Ponta și Ciorbea își închipuie, după modelul Năstase, că puterea lor e incomensurabilă și perenă, iar imunitatea nechestionabilă.
Pe termen lung, totuși, abuzurile flagrante, tocmai pentru că sunt flagrante, vor ajunge să îi lovească în primul rând pe ei.
E drept că, pentru moment, drama cea mare ține de faptul că aceste abuzuri produc efecte în imediat, care și ulterior vor fi dificil de gestionat.
În același timp, probabil că domnii Ponta și Ciorbea speră că apariția în spațiul public a unor teme cu potențial încă și mai incendiar – cum ar putea fi și cea a proiectului de autonomie regională, coodonat de UDMR – îi va ajuta să plaseze mai discret gunoiul dub preș, cel puțin în cazul special al seninătății ovine cu care Avocatul Poporului se raportează la derapajele grave ale Guvernului.
După cum, probabil este că domnii Ponta și Ciorbea își închipuie că dublând totul cu niște măsuri populiste de largă disperare electorală, misiunea de care aminteam mai sus va deveni încă și mai ușoară.
Probabil.
Și totuși… lucrurile astea au un metabolism accelerat.
Pe termen scurt și foarte scurt, strategia lor, lipsită de orice tangență cu interesul național, va da, probabil, roade.
Doar că, așa cum timpul nu se oprește în loc cu o decizie, o bucurie sau o mare dramă, nici oameni precum Victor Ponta și Victor Ciorbea nu vor fi scutiți, atunci când lumea le va fi mai dragă, de o confruntare lipsită de menajamente cu fantomele pe care ei înșiși le-au creat într-un trecut pe care speraseră că nimeni nu și-l va mai aminti.
Dintre toți, Ponta ar trebui să știe cel mai bine că are cele mai puține motive să uite lecția maestrului său, acel fost prim-ministru care a descoperit, mai nou, gingășia și virtutea bărbii.
