Nepoata unui fost om de afaceri din Craiova, una dintre victimele regimului comunist, se lupta de 16 ani cu morile de vant pentru recuperarea banilor bunicului dintr-o banca elvetiana. Cornelia Irina Bunescu, fosta Teisanu, de 63 de ani, are de mostenit, pe langa alte bunuri, o importanta suma de bani si cantitate de aur de la bunicul ei din partea mamei, Toma Teisanu. Din nefericire, bancherii elvetieni se fac ca ploua, iar documentele care demonstreaza ca batranul a avut conturi la Credit Suisse zac, se pare, prin arhiva operativa a fostei Securitati.
Munca de o viata, confiscata de Securitate
Totul a inceput in martie 1949, cand Toma Teisanu, care avea atunci 75 de ani, a fost saltat din gara comunei Cotofenii din Fata de securisti. El avea acolo un conac si o ferma. Batranul se intorcea la domiciliul lui din Craiova, de pe strada Unirii. Dupa ce l-au luat din gara, omul a fost dus la Securitate, batut si deposedat de geanta cu actele fermei de la Cotofeni. A urmat nationalizarea conacului cu tot ce apartinea acestuia si 81 de hectare de padure tot in acea comuna. Toma Teisanu absolvise facultatea de ingineri, profilul drumuri si poduri, a Institutului Politehnic de la Zurich, in perioada octombrie 1892-martie 1897. A practicat ingineria doar cat a construit cu Anghel Saligny calea ferata spre Targu Jiu. „Aproape ca vindea grau in toate tarile europene. Banii pe care-i incasa ii depunea la Credit Suisse, o mare banca elvetiana cu sediul la Zurich. Cu timpul, incepuse sa schimbe la banca banii pe lingouri de aur. Ne spunea ca mai multe generatii putem sa traim fara sa mai muncim cu ce stransese el la banca”, spune nepoata batranului, Cornelia Bunescu.
Aruncati in strada
Dupa ce i-au fost confiscate intreaga avere si afacerea agricola, batranul, resemnat, s-a intors la Craiova. Acolo avea, chiar in vechiul centru al orasului, o casa cu zece camere, cu mobila scumpa, covoare din Orient, seturi de portelanuri fine, bijuterii, biblioteci intregi etc. „Nu credea ca se poate intampla ceva mai rau decat episodul de la Cotofeni. Asta pana intr-o noapte geroasa de martie, cand… Eu aveam sase ani, fratele meu 11. La o saptamana dupa ce i-au confiscat averea de la Cotofeni, intr-o dimineata, la ora patru, securistii au navalit peste noi si, sub amenintarea armelor, ne-au scos pe toti Ð bunicii, parintii nostri si pe noi Ð in strada. Ningea si era zapada. Nu ne-au lasat sa luam nimic din casa… ne-au scos in pijamale in gerul acela cumplit. Bunicul avea banii si actele de la banca in seif. A cerut sa fie lasat sa ia ce avea acolo. Un securist a tipat la el: „Daca mai ceri ceva, te impuscam pe loc, burghez nenorocit!”. O ruda de-a noastra ne-a pus la dispozitie o camera in care am stat toti sase. Au urmat zile negre”, isi aminteste Cornelia Bunescu. Pana in '63, intreaga familie a lui Toma Teisanu mergea de doua ori pe luna la militie pentru vize. Acum, nepotii batranului sunt in posesia conacului de la Cotofeni si a casei parintesti din Craiova.
Credit Suisse refuza sa dea informatii despre conturi
Din 1990, Cornelia Bunescu si fratele sau au inceput demersurile pentru aflarea conturilor bunicului lor de la Credit Suisse si a sumelor de bani si valorii aurului depozitate acolo. In timp ce toti tiganii din Romania, cu voia lui Ion Iliescu, ridicau de la toate sucursalele BNR galeti de aur, nepotii lui Toma Teisanu primeau numai raspunsuri scrise. In '90, SRI le-a promis de doua ori ca va cerceta si va da de urma documentelor bancare ale batranului, confiscate de Securitate in martie 1949. Totul a ramas la nivel de vorba. Tot atunci, Ministerul Justitiei, Directia Instante Militare, a raspuns aceasi lucru: „Se va cerceta…”. Tot nimic. „Dupa ce au confiscat actele bunicului, Securitatea a ceut bancii elvetiene sa-i puna la dispozitie conturile. Pesemne ca banca i-a refuzat pe securisti, din moment ce l-au cautat pe bunic pentru a-l pune sa semneze o procura ca sa-i imputerniceasca in fata bancii de la Zurich. Eram prea mica si nu stiu daca bunicul meu le-a semnat sau nu procura”, spune Cornelia Bunescu. La un moment dat, Credit Suisse comunica acesteia ca in anul 1964 banca a spart seiful batranului si ca a mai gasit acolo doar obligatiuni bancare in valoare de 23 de mii de franci elvetieni, care acum valoreaza aproximativ 37 de mii de franci. Nepoatei batranului i se pare infima suma in comparatie cu activitatea economica a batranului din timpul perioadei interbelice. Cert este ca banca refuza sistematic sa-i puna la dispozitie toate referintele despre conturile si depozitele bunicului ei. Cere, in schimb, documentele bancare confiscate de securisti in acea noapte de groaza din martie '49. „Nu stiu de ce au spart seiful atunci si de ce bancherii elvetieni nu inteleg faptul ca era un caz de forta majora. Regimul comunist i-a interzis bunicului orice contact cu banca, motiv pentru care depozitele sale trebuiau pastrate intacte”, spune Cornelia Bunescu. Din nefericire, in afara de un morman de scrisori trimise de Credit Suisse Zurich in cei 16 ani de corespondenta, nu s-a mai ales cu nimic. Autoritatile romane, cu SRI in frunte, tac malc si nu spun nimic despre tot ceea ce s-a intamplat atunci, eventual despre tranzactiile pe care Securitatea le-ar fi putut efectua. „Statul roman ne-a oferit un singur lucru in schimbul traumelor psihice si al pagubelor suferite pe timpul lui Dej si al lui Stalin: o hartie prin care ni se acorda statutul de membri ai AFDP, a lui Ticu Dumitrescu”, spune resemnata nepoata lui Toma Teisanu.
