In zilele revolutiei, formatiunile alcatuite din civili si militari au depistat si retinut mai multi indivizi care trageau in oamenii iesiti pe strazi. De asemenea, fortele de interventie ale Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista (USLA) au actionat la ordinele Armatei pentru anihilarea unor asa-zisi teroristi, in urma luptelor fiind prinsi mai multi lunetisti. La ancheta efectuata de Procuratura, unii dintre tragatori au afirmat ca primisera armamentul de la fosti ofiteri de Securitate care le indicasera si locul de unde sa traga, altii au invocat amnezia si au perseverat pana la eliberarea din arest, in lipsa altor probe. Nici pana astazi ancheta nu a condus la aducerea in fata instantei a vreunui caz de lunetist capturat si interogat.
» Dupa 19 ani de la Revolutie, inca mai exista unele cazuri neelucidate privind asa-numitii teroristi. Procurorii militari au concluzionat ca ipoteza cetatenilor straini care au actionat impotriva populatiei la Revolutie nu sta in picioare, insa exista consemnate in dosarele Revolutiei cazuri bizare, cu tragatori care actionau individual sau in grupuri mici, impuscand aleatoriu civili sau militari.
In zilele revolutiei au fost retinuti mai multi indivizi care trageau cu pusti cu luneta in manifestanti, insa dosarele in care acestia erau acuzati au ramas nesolutionate. Dintre cei acuzati, unii au murit in conditii suspecte chiar in arest, altii au fost declarati cu probleme psihice, iar majoritatea au fost eliberati din lipsa de probe, neexistand decat declaratii de martori, rareori vreo proba balistica, neconcludenta.
Postasul care a recunoscut ca a tras in manifestanti
Tudor Molan (42 de ani) era in viata de zi cu zi factor postal in Brasov. Dupa cum au declarat martorii, vecini si colegi de serviciu, acesta era un om obisnuit, cu viata de familie si cu doi copii. Ceea ce avea sa se intample insa in primele zile ale Revolutiei cu postasul Molan i-a uimit atat pe cunoscuti, cat si anchetatorii ce au documentat ulterior cazul care, si la ora actuala, ramane o enigma nedezlegata.
In dimineata zilei de 23 decembrie 1989 Molan este arestat in timp ce iesea din curtea Cimitirului Evanghelic, aflat in zona centrala a orasului Brasov, avand asupra sa o arma semiautomata cu luneta si munitia aferenta. Intr-o prima faza, postasul Molan refuza sa se supuna somatiilor echipei de militari si indreapta arma spre acestia. Unul dintre soldati, Marian Mustetiu, a tras o rafala de pistol-mitraliera spre picioarele acestuia, fara a-l atinge. Mai multi cetateni furiosi aflati in zona l-au imobilizat, dupa care l-au luat la bataie. A fost apoi dus in cladirea postei si de acolo mutat la sediul Judetenei PCR, pentru interogatoriu. Comandantul garnizoanei, generalul Florea, le ordona subordonatilor sa-i ia o serie de declaratii postasului prins cu arma cu luneta in cimitir. Intr-una din declaratiile luate de militari lui Molan se consemnau numele mai multor persoane care, ca si el, au primit arme de la locotenentul major de Securitate Morariu, fiind apoi plasati in diverse locuri, cu misiunea de a trage in demonstranti. In aceeasi zi, Molan a fost mutat in arestul Militiei Judetene Brasov, fiind sesizata si Procuratura Militara.
Intr-o declaratie data procurorilor militari, tot in prima zi a arestului, postasul afirma ca l-a cunoscut pe locotenentul major Morariu, de la Securitate, prin intermediul colonelului pensionat Sovaila, avand cu acesta trei-patru runde de intalniri. Molan a sustinut ca pe 20 decembrie ’89 a fost convocat intr-o vila si a primit o arma cu luneta pentru a trage in demonstranti. A mers, impreuna cu Victor Adomnitei si o alta persoana necunoscuta, intr-un cavou aflat in cimitirul german.
Arma cu luneta provenea de la o unitate a Securitatii
Surprinzator, potrivit declaratiei de la dosar, postasul recunoaste ca a tras, impreuna cu celelalte doua persoane, in manifestanti si militari, apoi au plecat spre casa. In dimineata zilei de 23 decembrie ’89, mergand la serviciu cu arma asupra sa, a fost retinut. Doua zile mai tarziu, interogat din nou, postasul brasovean reia aceleasi declaratii. Abia pe data de 31 decembrie 1989, reinterogat, Molan isi schimba declaratia, sustinand ca in dimineata zilei de 23 decembrie, mergand la serviciu, in dreptul scolii de partid, doi indivizi necunoscuti l-au obligat sa ia la el o arma cu luneta, l-au condus cu forta la cimitir, de unde a tras si el cateva focuri de arma. A refuzat sa mai dea orice declaratie in legatura cu ofiterii de la Securitate. Persoanele indicate de Tudor Molan au negat orice legatura cu acesta. S-a facut si o reconstituire la Cimitirul evanghelic in ziua de 27 decembrie ’89. In procesul-verbal s-a consemnat ca Molan nu a mai putut preciza cavoul de unde a tras si unde a stat ascuns. In cimitir, procurorii au gasit unele tuburi de cartuse pentru arme ZB si pentru pistol-mitraliera de calibrul 7,62 mm.
Inexplicabil ramane faptul ca pana pe 27 decembrie ’89 nu a existat nici o preocupare in legatura cu arma si munitia gasite asupra lui Molan. Nu se stie unde au fost depozitate si cine le-a preluat pana la data cand capitanul criminalist Gheorghe Stoiculescu a consemnat ca i s-a predat o arma cu luneta model 1974 cu seria C nr. 1359 si a constatat ca s-a tras cu ea si a fost curatata superficial pe teava. Tot la data de 17 decembrie procurorul militar a intocmit o nota in care a mentionat ca i s-a confirmat telefonic de catre comandantul UM 01690 Predeal ca arma respectiva apartine acestei unitati si a fost in dotarea unui soldat, Laszlo Imecz, impuscat mortal in noaptea de 22/23 decembrie 1989 in apropierea postei din Brasov. Cazul a ramas un mister si in ziua de azi, procurorii incetand urmarirea penala ca urmare a decesului postasului Tudor Molan, in arest, in noaptea de 8 spre 9 ianuarie 1990.
Din masina directorului Bancii Agricole se tragea cu mitraliera
Un alt caz ciudat, neelucidat nici acum, la 19 ani dupa evenimente, este cel al lui Gheorghe Danaila, fost director al Bancii Agricole inainte de caderea regimului Ceausescu. Cazul a fost considerat de procurori, in perioada in care a fost instrumentat, ca fiind "un caz-limita", fara insa a se da si alte explicatii lamuritoare. Gheorghe Danaila a fost ranit pe str. General Florescu, in toiul noptii de 22 decembrie ’89, de catre luptatorii din garzile patriotice, aflati de paza la o intreprindere pe strada sus-mentionata. Declaratiile martorilor oculari, care au fost ulterior confirmate si de expertiza balistica, precizau ca din autoturismul lui Gheorghe Danaila "s-a executat foc in rafala cu un pistol-mitraliera de calibrul 7,62 mm, de-a lungul intregului aliniament al blocurilor de pe Calea Mosilor, in zona cuprinsa intre strazile Radu Calomfirescu si Hristo Botev. La inceput, procurorii militari au apreciat ca extrem de suspecte declaratiile lui Gheorghe Danaila, "in conditiile in care lasa sa se inteleaga posibilitatea existentei unui tragator in interiorul autoturismului pe care-l conducea, dar in legatura cu care nu a putut furniza nici un fel de explicatii privind modul in care s-a urcat in autoturism sau date de identificare a acestuia".
Dupa un arest de cateva luni bune, Gheorghe Danaila a fost pus in libertate, apreciindu-se ca "pozitia procurorului anchetator, si el martor ocular la consumarea incidentului, ar putea fi subiectiva". Avocatii lui Danaila si-au construit apararea pe motivatia de incalcare a drepturilor omului, considerand retinerea acestuia abuziva. Ce este insa interesant, fapt consemnat si de rapoartele procurorilor, Danaila nu a negat nici un moment posibilitatea de a se fi executat foc automat din propriul sau autoturism. Acesta s-a rezumat consecvent in a sustine ca, fiind si el ranit, nu a mai fost in masura sa-si dea seama daca s-a tras si din interiorul autoturismului, insa a acceptat o asemenea posibilitate, mai ales ca exista si o analiza balistica.
25 de cetateni straini au fost suspectati de terorism
In perioada Revolutiei, pe fondul psihozei terorismului ce cuprinsese nu numai populatia civila, ci si Armata, au existat nu mai putin de 1.420 de persoane suspectate de terorism si care au fost anchetate. Dintre acestea, 820 erau militari, 580 civili si doar 25 cetateni straini. Din randurile suspectilor, 253 de persoane apartineau Ministerului de Interne, 547 persoane faceau parte din fostul Departament al Securitatii Statului (DSS), 20 din Ministerul Apararii Nationale (actualul Minister al Apararii), iar 605 erau civili. S-au dispus solutii de trimitere in judecata doar in privinta a patru persoane, pentru detinere ilegala de armament. In nici unul dintre cazuri nu s-a mentinut acuzatia de terorism, in final dandu-se pentru toti solutii de neincepere a urmaririi penale. In privinta cetatenilor straini, acestia au fost retinuti, uneori in mod repetat, de populatie, pentru simplul fapt ca, judecand dupa aspectul lor, pareau a fi arabi si deci potentiali teroristi.
Au existat, de asemenea, foarte multi bolnavi psihic care au fost retinuti deoarece conduita acestora, gesturile, declaratiile pareau suspecte. De exemplu, S. Ana, persoana care de fapt era suferinda psihic, a fost arestata si prezentata pe posturile de televiziune nu numai de la noi, ci din intreaga lume, ca fiind o terorista periculoasa. Aceasta sustinea ca a vazut-o pe sportiva Maricica Puica deghizata in barbat si ca are informatii despre depozitele de armament de pe teritoriul municipiului Bucuresti. Alte persoane au fost victime ale razbunarii vecinilor, rudelor, prietenilor. Dan Teodor Hrib a fost retinut o perioada in urma unui denunt facut de o fosta concubina abandonata, care a anuntat fortele armate ca acesta "ar fi tras in populatie".
A existat si categoria persoanelor suspicionate de terorism din cauza legaturilor de rudenie cu anumite persoane, ceea ce a condus la arestarea lor (de exemplu, Nuta Teodor, nepotul generalului Nuta, padurar la Branesti; Dumitru Badila, al carui tata era var primar cu Nicolae Ceausescu, si altii). Tot pentru terorism a fost retinut, pe 14 ianuarie 1990, Ion Andronescu – care colecta bani de la cetateni si striga lozinci anti-FSN (Frontul Salvarii Nationale, formatiune care preluase puterea la Revolutie).
Impuscati in apartament si neidentificati
In urma unor informatii primite de la grupa operativa de Stat Major din cadrul Ministerului Apararii Nationale, un echipaj de lupta al Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista (USLA) a fost trimis sa intervina intr-un bloc din sos. Mihai Bravu – Bucuresti. Echipajul de comando era sub comanda capitanului Victor Enachioaia si aveau ca misiune anihilarea unei grupari teroriste care tragea in populatie dintr-un apartament de bloc (sos. Mihai Bravu nr. 116, bl. D5, etajul 10, apartamentul 70).
In urma interventiei luptatorilor USLA, au fost lichidate doua persoane, imbracate in costume civile, de culoare inchisa, fara documente de identitate asupra lor. O a treia persoana, despre care se banuia ca a fost ranita in urma luptelor, s-a consemnat in dosarele de ancheta ca "ar fi reusit sa paraseasca zona dupa ce a impuscat mortal un membru din garzile patriotice".
Cei doi morti au fost preluati de garzile patriotice din zona, apoi se pare ca respectivul caz a fost preluat de Militie. Ce s-a intamplat cu cei doi impuscati dupa aceea nu s-a putut stabili, cazul ramanand si in prezent nerezolvat. Tot ce se mai stie este faptul ca apartamentul de unde s-a tras a fost locuit pana in februarie 1990 de Ionel Octavian Mica, fiul lui Victor si Sonia, nascut in 1958 in comuna Radulesti, judetul Ialomita, subinginer, la acea data, la Intreprinderea Mecanica Fina din Bucuresti.
Alte intalniri cu teroristii
Mai multe dosare care au fost instrumentate de Parchetul Militar consemneaza declaratiile unor martori ce sustin ca au avut intalniri, fata in fata cu teroristii. Unele cazuri au fost semnalate in zona Ministerului Apararii Nationale. Soldatul Ion Ene si sergentul major Viorel Bularda au fost raniti in acele zile ale lunii decembrie 1989. Ambii prezentau plagi impuscate si, potrivit declaratiilor acestora, ranile ar fi provenit din incidente petrecute pe durata executarii serviciului de paza la Directia de Telecomunicatii Speciale (DTS) – punctul de control nr. 2.
Cei doi au sustinut, mentinandu-si explicatiile neschimbate si in declaratiile date in fata procurorilor militari, ca "un individ voinic, imbracat intr-un combinezon negru cu multe buzunare, ar fi escaladat gardul din vecinatatea punctului de control si paza". In acele momente, i-ar fi ranit cu focuri de pistolet pe soldatul Ion Ene, aflat in serviciu de garda, si pe sergentul Viorel Bularda, care facea parte din grupa de control si paza a Comandamentului Serviciilor Armatei. Intamplarea nu a putut fi probata in totalitate din simplul motiv ca individul imbracat in combinezon negru nu a fost retinut, ranit sau ucis, astfel ca procurorii au retinut incidentul doar ca "o posibila secventa caracteristica din timpul acelor evenimente in care au actionat tragatori individuali avand scopuri diversioniste".
Alta situatie similara a fost semnalata de proprietarul unei case din strada Batistei. Ion Simion a sustinut in fata anchetatorilor ca, sesizand ca se trage din podul casei sale,
s-a deplasat cu un grup de civili la locul respectiv, unde au gasit "un individ in combinezon negru si care avea o pusca cu luneta indreptata spre cladirea de vizavi".
Simion a mai precizat ca, dupa ce l-au imobilizat cu greu pe acest individ, au anuntat o echipa de militari aflata in trecere prin zona. Individul suspect si arma cu luneta au fost predate celor de la Armata. Ion Simion a mai mentionat in declaratiile pe care le-a dat procurorilor ca nu mai stie nimic despre ce s-a intamplat ulterior si nici nu a fost contactat timp de un an de nimeni interesat de acest caz.
