Restaurantele partenere au beneficiat, in schimb, de reclame interminabile si de proasta calitate.
Aseara a luat sfarsit, la cinematograful Scala din Bucuresti, a patra editie a Festivalului International de Film B-EST. Din acest an si pentru editiile ce vor urma, selectioner unic este criticul de film Andrei Cretulescu. Fata de anul trecut, participarea romaneasca a fost acum mai consistenta. Cat priveste titlurile importante, alese dintre succesele internationale ale anului trecut, prezenta lor in festival nu depinde atat de selectioner, cat de capacitatea organizatorilor de a obtine aceste filme. Tot spre deosebire de editiile trecute, Festivalul B-EST pare sa fi suferit un reviriment. Publicul a fost mai numeros, scaparile organizatorice – mult mai putine. Totusi, mai sunt lucruri de remediat, cum ar fi enervantele calupuri de prezentare a restaurantelor partenere, interminabile si de aceeasi calitate cu reclamele de la OTV. Recunostinta organizatorului festivalului, Fundatia Charta, pare mult prea mare in raport cu ce ofera restaurantele si cu cele 10 minute de reclame de proasta calitate.
Altfel, selectia festivalului a avut cateva filme care meritau si pe care cinefilii doreau sa le vada inca de anul trecut, cand au auzit de ele. Spre exemplu, filmul care a deschis festivalul, "Lust, Caution" de Ang Lee, care a luat Leul de Aur la Festivalul de la Venetia. Autorul lui "Brokeback Mountain" a transpus pe ecran nuvela lui Eileen Chang, in care, pe fundalul ocupatiei Chinei de catre japonezi in timpul celui de-al doilea razboi mondial, se desfasoara o poveste de dragoste. Poveste inceputa sub semnul disimularii. Eroina pasionata de teatru e antrenata de tovarasii ei de trupa in seducerea unui important colaborator al japonezilor. Prezenta lui Tony Leung Chiu Wai in rolul principal masculin e electrizanta, mai ales ca, vrei-nu vrei, iti aduce aminte de "In the Mood for Love", dar filmul nu e un lovestory uscat, cat o poveste despre manipularea si disimularea care fac parte din viata. Sala a fost plina la acest film, iar ploaia de afara si ora tarzie la care s-a terminat filmul n-au fost un impediment.
Faptul ca "Le Voyage du ballon rouge" de Hou Hsiao-Hsien a mai fost prezentat recent la Bucuresti a facut ca sala de la Scala sa nu fie plina. Cu o Juliette Binoche la fel de solara desi blonda, filmul preia clasicul filmul al lui Albert Lamorisse, "Le Ballon rouge" (1956), pentru a spune o poveste din zilele noastre in care un alt baietel din Paris se imprieteneste cu un balon rosu, iar o dadaca din China filmeaza. Dadaca e si martorul calm al existentei cotidiene, deloc linistita, a unei femei care-si creste singura copilul. Hou Hsiao-Hsien face un film pe muchie, care foarte usor ar putea trece din ludicul sau derizoriul plin de sens gen Iosseliani intr-o pastisa mult prea muzicala sau mult prea diluata. Probabil ca exista niste lungimi in film care il "invita" de partea cealalta a barierei, dar nu s-a prea iesit de la el.
Documentarul "L’Avocat de la terreur" de Barbet Schroeder a fost prezentat in premiera anul trecut la Cannes. La TIFF a fost vazut in afara competitiei. Cineastul francez (nascut la Teheran) nu vrea nici sa faca un film impotriva avocatului Jacques Vergès, care i-a aparat pe Klaus Barbie, Milosevic, Saddam Hussein, pe Carlos sacalul sau pe Magdalena Kopp (CV-ul sau e impresionant), nici unul in favoarea lui. Dar este evident ca e sedus (la rece) de personalitatea eroului sau. Printr-o documentare extrem de amanuntita, cineastul reface viata lui Jacques Vergès cautand, pe dedesubtul interviurilor si marturiilor, sa descopere profilul eroului sau si motivele interioare pentru care a acceptat sa-i apere pe marii criminali ai istoriei.
Este si el o personificare a raului sau crede pana in plasele in profesiunea sa? Unde se termina minciuna sau unde incepe minciuna? Chestia e ca nici dupa ce se termina filmul nu reusesti sa-ti dai seama, iar asta nu din vina lui Schroeder. "Vina" lui e de a fi construit cadrul care sa serveasca judecatilor ulterioare. Spectatorii au putut pune cap la cap filmul lui Schroeder cu filmul lui Alexandru Solomon, "Cold Waves. Razboi pe calea undelor", prezentat in competitia de documentar. Amandoua contin interviuri cu Carlos sacalul. "In the Valley of Elah" de Paul Haggis (prezentat in afara competitiei) e interesant pentru felul in care urmareste coborarea unui tata (Tommy Lee Jones) in iadul provocat de moartea neclara a fiului sau, intors din Irak, in vreme ce "Once" de John Carney (competitie lungmetraj fictiune, i-a zburat lui "432" Premiul Independent Spirit) este un lovestory muzical cu un Guy si o Girl (sic), indragostiti intre ei si impreuna de muzica, pe strazile Dublinului.
Desi Festivalul B-EST a avut sfarsitul oficial aseara, invitatul sau, actorul Rutger Hauer, prezent la gala de inchidere, sustine azi un masterclass la UNATC.
