Intrand in Tighina anilor ’30, Ostap Bender, eroul unor romane foarte citite prin anii ’60-’70, exclama: de buna seama ca aici nu e Buenos Aires! Ma intreb ce-ar spune cineva care ar veni in Romania de azi, nu dinspre est precum acela, ci din directia contrara. Mai ales daca ar sti, ceea ce nu mai e un secret pentru nimeni, ca acest teritoriu este parte a Uniunii Europene.
Duminica s-au tras la sorti grupele pentru campionatul de fotbal al Europei de anul viitor si reprezentativa Romaniei a nimerit cu Italia, Franta si Olanda. Unii s-au pus pe jelit, altii, oficiali din fotbal, au afirmat ca am nimerit intr-o grupa frumoasa. Frumoasa, nu zic nu, dar frumusetea nu i se trage de la noi. Asa si cu Uniunea Europeana, ale carei merite nu se trag, deocamdata, deloc, din contributia noastra. As risca un dimpotriva.
Pentru cei care nu se imbata cu apa rece a patriotismelor de doi bani, primirea noastra in UE a anuntat un trist moment al adevarului. Adevar care n-a intarziat sa iasa la lumina, mai ceva decat undelemnul deasupra apei. S-au vazut clar toate acele disfunctiuni, ca sa folosesc un eufemism, care fac ca institutiile romanesti sa fie deturnate numai spre interesele de partid si clientelare, s-a vazut ca unde nu exista o posibilitate de subtilizare a sumelor de bani europeni nu era prezenta nici "competenta" alcatuirii proiectelor. Sigur, modificarile Codului de Procedura Penala, menite sa-l scape intai si intai pe ministrul Justitiei de Parchet, s-ar fi vazut si inainte in justa lor lumina, dar in oglinda legislatiei UE ele sunt si mai jalnice, si mai rusinoase pentru noi toti.
Pe masura ce creste numarul infractiunilor romanesti in tarile UE, oficialii nostri culturali isi intensifica eforturile si trimit tot mai multi reprezentanti ai celeilalte fete a Romaniei in orasele europene, spre a demonstra ca noi nu suntem infractori. Sigur, sigur, dar teama mi-e ca nici vocea Feliciei Filip n-o avem cu totii. Ca sa nu mai spun ca fata culta, artista, talentata nu ajunge la majoritatea cetatenilor de acolo si ca aceia care o vad pe asta nu sunt cei pana in momentul acela dispusi sa agreseze, pe strazile Italiei, de pilda, vreun trecator numai pentru ca este roman. si ca, de fapt, opinia publica nu mai e facuta demult de melomani, de iubitori ai teatrului, picturii si literaturii, ci, dimpotriva, de multimea semianalfabeta. Acolo ca si aici.
Ideea cu grupa frumoasa m-a facut sa ma mai uit o data in jur, pe-aici, pe aproape. Am vazut autostrazi in lungime de doua sute si ceva de km si promisiuni fanteziste de mii si mii. Frumoasa grupa si asta! In schimb, in orase circulatia e un chin, atat pe carosabil, cu masina, cat si pe trotuarele pline de masini parcate, pe jos. Traim cu totii gradul mereu crescut de mitocanie care ne inunda. Apoi, daca un domn precum ministrul de Externe face gesturi de discoteca in fata regelui Spaniei, ce sa le mai ceri trecatorilor anonimi? Mi-e lehamite sa mai continui, ar fi a nu stiu cata oara cand as incepe un inventar al "calitatilor" noastre care l-ar face pe orice om venind dinspre vest sa se intrebe daca asta e Europa. Da, asta, de buna seama, nu e Europa.
Ca o sa fie candva? Cine stie, cine stie… Poate ca, pana sa ajungem noi la nivelul de azi al UE, UE va fi gata desfiintata, pentru ca nici o constructie omeneasca nu e vesnica, asa ca o sa ramanem iarasi cu buzele umflate.
Nicolae Prelipceanu este publicist
