Fiecare SIF va putea deţine câte 5% din celelalte patru putând să se ajute reciproc cu voturi în AGA. Asta pentru că nu vor exista restricţii în ceea ce priveşte drepturile de vot nici în cazurile în care acţiunea concertată este evidentă (vezi SIF Banat şi Moldova ce deţin împreună societatea ce administrează Muntenia).
Interdicţia SIF-urilor de a se cumpăra reciproc dura de mai bine de opt ani şi era justificată de blocarea tentativelor baronilor SIF de a a-şi apăra reciproc spatele conservându-şi parohiile în AGA. Cu un bloc de 20% din voturi venind de la prietenii din celelalte SIF-uri şi cu 10% din voturi de la fideli interesaţi de viitoarele decizii de management-înstrăinări de active, achiziţii la preţuri umflate, etc- fiecare preşedinte ar fi putut să doarmă liniştit ani buni (“eternii” Fercală şi Cuzman au făcut-o oricum până de curând). Asta pentru că 10-20% din acţiunile SIF-urilor sunt încă “reziduale”, deţinute de milioane de mici acţionari care nu vin niciodată la o AGA. ASF-ul a înlăturat vechea interdicţie a CNVM iar de miercuri, SIF-urile au liber la achiziţii reciproce în limita a 5% din capitalul social pentru fiecare deţinere. De ce este această decizie una nefericită?
*În loc să se concentreze pe investiţii din economia reală, finanţând afaceri cu potenţial, SIF-urile îşi pot bloca disponibilităţile în încercarea de a consolida reciproc poziţiile managementului.
*Eliminarea interdicţiei privind achiziţiile încrucişate a fost argumentate cu “ de ce alte fonduri de investiţii pot cumpăra acţiuni la SIF-uri iar tocmai SIF-urile, nu?” Este un argument fals de vreme ce alte fonduri de investiţii nu acţionează concertat cu SIF-urile. Să luăm exemplul SIF Muntenia, administrată de o societate deţinută de SIF Banat-Crişana şi Moldova. Ce îi va reţine pe administratori să nu folosesească banii Muntenia pentru a umfla cotaţiile Banat şi Moldova? Bunul-simţ? Şi cum vor vota “administraţii” de Muntenia în AGA “administratorilor” de la Banat şi Moldova? Nu înţelegem de ce nu s-a mărginit ASF să ridice interdicţia achiziţiilor încrucişate păstrând însă restricţii privind drepturile de vot. Dacă un SIF ar putea cumpăra acţiuni la celelalte fără alte motivaţii decât profitul potenţial, lucrurile ar fi arătat o idee mai bine, chiar dacă suspiciunile unor acţiuni concertate pentru ridicarea cotaţilor ar fi rămas actuale.
*Investitorii care nu văd în SIF-uri găini bune de jumulit împreună cu managementul vor păstra distanţa. La ce bun să cumperi acţiuni dacă eşti convins de calitatea slabă a managementului iar şansele ca acesta să fie schimbat sunt tot mai reduse? De altfel, decizia recentă a ASF (Mircea Ursache a fost avocatul eliminării restricţiei privind achiziţiile reciproce) dublată de amânarea sine-die a ridicării pragului de deţinere pentru un investitor în acţiuni SIF (5% este pragul în prezent) arată destul de clar că baronii SIF “au presă bună” la Autoritatea de Supraveghere Financiară.
