De multe ori, comunicarea cu familia e mai greoaie decât cea cu simplele cunoştinţe.
Un copil care este des criticat pentru ceea ce face nu va avea o relaţie deschisă cu părinţii. Odată ajuns la maturitate, va dezvolta aşa-numita „comunicare paradoxală” (una spune, alta gândeşte) şi îşi va adapta conţinutul mesajelor în funcţie de aşteptările celorlalţi. „Când comportamentul unui copil nu este apreciat de părinţi, atunci el este predispus să distorsioneze conţinutul relatărilor sale, astfel încât acestea să corespundă aşteptărilor, convingerilor şi ideilor părinţilor”, spune psihologul Gyorgy Gaspar de la Centrul de Educaţie Emoţională din Bucureşti.
Fiecare familie are propriul model de comunicare, perpetuat de mai mulţi ani şi care în timp devine rutină. Specialiştii au observat însă că, de multe ori, oamenilor le este mai greu să comunice cu cei apropiaţi lor decât cu necunoscuţii. „Pentru unele persoane este mai greu să comunice cu cei apropiaţi lor, care au fost părtaşi la istoria lor de viaţă, oameni faţă de care au aşteptarea să îi înţeleagă, să îi aprobe şi să îi accepte cu părerile lor bune şi rele”, remarcă psihologul Gyorgy Gaspar.
Acesta este de părere că relaţia din multe familii s-ar îmbunătăţi, dacă fiecare dintre membrii ei ar ţine cont de două elemente esenţiale ale comunicării: vorbitul şi ascultatul. „Oamenii sunt adesea tentaţi să vorbească, dar întâmpină dificultăţi în ascultare. Când nu acordaţi suficientă atenţie spuselor copilului, fiind preocupaţi să vorbiţi ori să aveţi ultimul cuvânt, este normal să întâmpinaţi dificultăţi în comunicare”, atrage atenţia psihologul. Partenerii sau membrii unei familii care învaţă să se asculte reciproc, adică să comunice, descoperă adesea că nu au nevoie să se schimbe unul pe celălalt, fiind suficient că s-au făcut înţeleşi şi ascultaţi. „Aşadar, primul pas pentru o comunicare eficientă este să învăţaţi să ascultaţi mai mult şi să vorbiţi mai puţin”, spune Gaspar.
