Președintele Consiliului Național al Elevilor, Horia Onița, a dat bacalaureatul anul acesta. Un tânăr de calitate, care a absolvit o școală de calitate – Colegiul Național „Emanuil Gojdu“ din Oradea. A primit nota 9,25 la examenul de Limba și literatura română. A contestat nota, lucrarea a fost corectată din nou, iar examinatorii au constatat că tânărul merita nota 9,60. Numai că, deși a avut dreptate și merita o notă mai mare, rezultatul final este tot 9,25. De vină este Articolul 73 din Metodologia de bacalaureat, prin care se stabilește că notele nu pot fi modificate după contestații decât dacă noua notă este mai mare decât prima cu cel puțin 0,5 puncte. Horia Onița protestează și vrea să dea în judecată Ministerul Educației. Noul ministru, profesorul Mircea Dumitru, declară public faptul că nici domnia-sa nu înțelege această regulă și că va cere să fie eliminată.
Povestea e absurdă. Chiar dacă dialogul cu ministerul, amiabil sau în instanță, va duce la eliminarea regulii, nota rămâne aceeași. La fel ca notele tuturor celor care au fost victime ale acestei reguli stupide. Cine știe câți copii ar fi avut nevoie doar de câteva sutimi ca să treacă acest examen? Sau, pentru că bacalaureatul nu este numai o măsurătoare a cunoștințelor acumulate, ci și bază de calcul pentru admiterea în facultate, s-ar putea ca Horia Onița – și cine știe câți alții ca el? – să nu intre la facultatea pe care dorește să o urmeze. Eliminarea regulii presupune reevaluarea multor lucrări (în total, au fost depuse 44.398 de contestații), înregistrarea și publicarea acestora, precum și schimbarea diplomelor deja tipărite. Toate aceste procese au nevoie de timp, iar înscrierile la facultăți sunt în plină desfășurare. Până când se va fi rezolvat problema, etapa înscrierilor se va închide…
Oare câți elevi din generații diferite au ratat bacalaureatul sau și-au ratat viitorul din cauza unei metodologii absurde? Dar ce te faci cu evaluarea națională de la finalul clasei a VIII-a, care include, și acesta, regula celor minimum 0,5 puncte pentru a modifica nota după contestație? Câți adolescenți au nimerit la alte licee decât la cele pe care și le-au dorit din cauza acestei inepții? Cine răspunde pentru perpetuarea acestei metodologii absurde pe care o grămadă de miniștri au girat-o prin ordin al ministrului în fiecare an? Oare au citit acești oameni ce au semnat, s-au gândit vreo secundă la implicațiile pe care le poate avea celebrul Articol 73? Câteva sutimi pot însemna suficient pentru a trece sau a te împiedica de un prag – de jos sau de sus, nici nu contează; cum poate cineva să le refuze dacă aceste sutimi sunt corecte și le aparțin celor care au dat examen?
În articolul al doilea al Legii educației naționale se spune: „Legea are ca viziune promovarea unui învăţământ orientat pe valori, creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi acţionale, cunoştinţe fundamentale şi cunoştinţe, competenţe şi abilităţi de utilitate directă, în profesie şi în societate“. Expresia „orientat pe valori“, chiar dacă e exprimată stângaci, conține un concept. Dar valorile presupun etică. Ceea ce se întâmplă în sistemul de examinare a elevilor este profund nedrept. Practic, li se interzice să fie beneficiarii propriilor rezultate. Sau, dacă vreți altă perspectivă, ministerul fură toate sutimile mai mici de 0,5.
Spuneam la început că elevul Horia Onița a urmat Colegiul Național „Emanuil Gojdu“ din Oradea. Cel după care a fost numit liceul a fost o personalitate. Născut la Oradea în 1802, Emanuil Gojdu a fost un strălucit avocat, politician și patriot român. A contribuit la reforma justiției în fostul imperiu, a lucrat pentru națiunea română și, la moartea sa, și-a lăsat averea unei fundații care să îi sprijine pe tinerii români „dornici de învățătură“. Traian Vuia, Octavian Goga, Petre Daicoviciu, Victor Babeș s-au numărat printre sutele de beneficiari ai burselor Fundației Gojdu. Averea fundației s-a pierdut, dar aceasta este o altă poveste. Pe prima pagină a website-ului colegiului scrie: „Gojdu nu este doar un nume istoric al unei personalități de marcă, este un spirit inovator și dinamic, un spirit care impune în mod imperativ perseverență, muncă și dorința de a fi cel mai bun. El este un fel de roată a olarului care modelează conștiințe, formându-le superlativ printr-un progres continuu“. Horia Onița vine din această școală. Bravo lui că se bate pentru schimbarea unei legi strâmbe! Dar poate cineva să-i explice de ce trebuie să fie victima unei nedreptăți la început de viață?
