» Intr-o casa din centrul Bucurestiului s-a deschis in urma cu aproape un an un spatiu alternativ de evenimente, un laborator destinat dezbaterilor, spectacolelor de teatru comunitar, performance-urilor si artelor vizuale.
» Experimentul saptamanii trecute a fost "Piscina fara apa", un performance la care actorii sunt gazdele ideale, servindu-si spectatorii cu ceai sau struguri.
Nu se ridica nici o cortina. nu se face spontan intuneric ca sa inceapa spectacolul. Nu ai un loc prestabilit pe un scaun capitonat. Asta, pentru ca locul in care mergi nu este teatru. Nici galerie. E un spatiu intermediar, cu amprenta de locatie performativa, care te incita sa gandesti tot felul de posibile legaturi spatiale cu cei care iti devin public activ. Este o casa situata pe Strada Armoniei (numarul 16), transformata de un an de zile intr-un cadru de experiment artistic. O casa cu usi pictate, cu pereti pe care curg ochi, jumatati de fete, conturul hartii Romaniei, un afis cu poneiul roz, rame fara fotografii, semne care joaca ele insele un spectacol prelungit dintr-o camera in alta. Te afli in fata unui puzzle vizual compus din deplasarea perceptiei tale, pentru ca si tu joci in spectacol.
Project House Armoniei functioneaza ca mediu-laborator de creatie din decembrie anul trecut. Despre identitatea acestui spatiu si despre initiativele viitoare, regizoarea Miruna Dinu ne spune: "Vrem sa continuam cu proiecte de cercetare, de dezvoltare de noi tehnici performative. E un spatiu-laborator, al interactiunii directe, care isi propune sa aduca impreuna artisti din diferite domenii si sa creeze o alternativa la undergroundul actual".
Unul dintre cele mai experimentale scenarii performative ale britanicului Mark Ravenhill, "Piscina fara apa", a stat la baza unei constructii de spectacol in care demarcatia performer-spectator este anulata. Performance-ul (incap in jur de 15 spectatori) incepe din secunda in care intri in casa, ceea ce creeaza o stare de proximitate benefica pentru continutul pe care regizoarea Miruna Dinu impreuna cu Laura Misosniky, Costin Calugaru, Catalina Moga, Paul Dunca l-au gandit. Performerii te servesc cu ceai, iti aduc struguri, te conduc prin casa, stau de vorba cu tine relaxat, deconstruind orice tip de autoritate: fie ea a actorului care domina o scena sau a spectatorului care isi pastreaza pozitia de privitor distant. Intre cei care privesc si cei care performeaza se instituie un raport de intimitate locativa si experientiala.
"Piscina fara apa", spectacol adaptat perfect locatiei
Ravenhill, autorul textului-bomba – "Shopping and Fucking" –, care a fundamentat alaturi de Sarah Kane si Anthony Neilson miscarea "In-Yer-Face Theatre" din anii ‘90, un teatru in care fizicalitatea bruta, limbajul frust si violenta poetica a imaginilor sunt esentiale, a mai fost montat de catre regizoarea Miruna Dinu la absolvirea facultatii, acum doi ani. "Fotografii explicite" (2007) era spectacolul maturizarii unor destine in coliziune cu sistemul politic. Revoltatii cresc si se potolesc, asa cum in "Piscina fara apa" bulimia senzatiilor tari se imblanzeste. "Piscina fara apa" este unul dintre putinele performance-uri din Romania gandite si adaptate perfect la formula locatiei propuse.
Dezavantajul multora dintre montarile din spatiile neconventionale este ca "se poarta" ca si cum ar fi intr-o locatie conventionala, cu delimitari traditionale in care specularea intimitatii este minimala. Atuul lor ar fi sa integreze parametri spatiali in conceptul si structura spectacolului si sa nu lucreze cu aceleasi instrumente folosite, de exemplu, pe o scena italiana. Ahitectura unui spatiu neconventional ar trebui sa schimbe radical modul de activare a relatiilor dintre performeri. In "Piscina fara apa" aceasta schimbare de pozitii si strategii performative are loc. Simti prin toti porii experientele derulate la cativa metri de tine. Le absorbi epidermic si iei pulsul vertijului care bruiaza coerenta cotidiana.
Textul lui Ravenhill este o succesiune de comentarii fragmentate si intercalate, de naratiuni suprapuse ale unor evenimente la limita dintre experiment artistic si intamplari violent asumate. E textul transformarii bandajului plin de sange, al patului pe care zace un corp decablat de la perceptii senzoriale, legumizat si atrofiat, in performance. E scenariul dependentei de tot ce te poate ajuta sa simti din nou, in descendenta experimentelor propuse de performeri celebri ca Orlan, Carolee Schneemann etc.
Invidia si dorinta dementa de celebritate ii fac pe patru artisti sa transforme corpul unei prietene mult mai bogate decat ei, care intra in coma dupa ce cade intr-o piscina fara apa, in material de lucru, in suprafata filmata si stocata in calculator. Unitatea de grup de odinioara se fractureaza ca o coasta rupta in urma unei cazaturi brutale. Cinismul celor care stau pe magine, artisti saraci care privesc ascensiunea prietenei cu aparenta distantare, e foarte atent punctat in jocul performerilor. Spectacolul intrarii in moarte aduce cel mai mare capital. Marketingul se face pe rana deschisa.
» "Piscina fara apa"
text: Mark Ravenhill cu: Costin Calugaru, Paul Dunca, Lala Misosniky, Catalina Moga
regia: Miruna Dinu Project House Armoniei (str. Armoniei nr. 16-18, aproape de Biserica "Sf. Silvestru")
Project House Armoniei e un spatiu-laborator, care isi propune sa creeze o alternativa la undergroundul actual." Miruna Dinu, regizor
