Unul din cele mai grave lucruri care se petrec în România astăzi este degradarea fără precedent a jurnalismului, care atrage după sine o degradare la fel de alarmantă a dezbaterii publice. În România avem opt televiziuni de ştiri, mai multe ca oriunde în lume. Nici măcar California sau New York-ul, cele două locuri unde s-a născut televiziunea, nu au atâtea. Dacă ai ateriza azi de pe Marte ai zice că românii sunt cei mai dependenţi de ştiri oameni de pe planetă. Cu toate acestea, 42% dintre români – potrivit unui sondaj realizat în 2010 – cred că Soarele se învârte în jurul Pământului. Deci cum se poate reconcilia această perspectivă medievală asupra lumii împărtăşită de aproape o jumătate din populaţia ţării cu abundenţa nemaiîntâlnită de televiziuni de ştiri care, se presupune, ar trebui să ţină naţiunea conectată la pulsul Terrei? Răspunsul de bun simţ este că nu se poate. Că televiziunile de ştiri nu îşi fac treaba jurnalistică pe care se presupune că ar trebui să o facă şi că în loc să relateze fapte relevante pentru interesul public – esenţa jurnalismului – televiziunile de ştiri din România au cu totul altă menire: aceea de a servi exclusiv interesele politice şi economice ale grupurilor de interese care se află în spatele lor. Este exact ceea ce le transmitea Sorin Ovidiu Vîntu lui Doru Buşcu şi Sergiu Toader în celebrele conversaţii scurse acum mai bine de doi ani de catre procurori.
Realitatea TV este numai un exemplu de impostură jurnalistică prin care se mimează producţia de ştiri în scopul satisfacerii intereselor private, dar mai există alte două cel puţin la fel de flagrante: OTV şi Antena 3. 80% din producţia OTV este gunoi senzaţionalist tabloidizant din specia Elodia sau a conversaţiilor de dincolo de mormânt cu Nicolae Ceauşescu. Dar 20% nu este. Este material „de investigaţii” destinat şantajului şi extorcării de bani de la oameni de afaceri şi interlopi şantajabili. OTV este, în ultimă instanţă, Racket TV, dacă este să dăm crezare procurorilor care l-au arestat, pentru scurtă vreme pe Dan Diaconescu. Partea cea mai tristă a acestui episod – care dovedeşte cât de profund distorsionată este percepţia şi informaţia publică în România – este că imediat după ce a ieşit din închisoare, Dan Diaconescu a anunţat că îşi face partid iar acest partid este creditat azi cu 12-14% din intenţiile de vot, ceea ce l-ar face al patrulea partid ca marime din Romania. Cam până aici se ridică gradul de informare al românilor.
Şi astfel ajungem la Antena 3. Din 2005, de când PUR-ul lui Voiculescu a fost numit „soluţia imorală”, dar mai ales din 2006, când oamenii lui Voiculescu, Sereş şi Copos, au fost eliminaţi din Guvern, Antena 3 nu produce altceva decât show-uri care au un singur scop – să-l înjure pe Traian Băsescu – fie că o face prin vocea Danei Grecu, a lui Mircea Badea, a lui Ciutacu, Ciuvica sau a lui Mihai Gâdea. Nu că Băsescu ar fi dincolo de eroare şi că n-ar merita criticat, dar nu despre asta este vorba aici. Lucrul cu adevărat grav pe care l-au adus Antenele lui Voiculescu este degradarea, probabil dincolo de posibilitatea de redresare, a credibilităţii şi integrităţii jurnalismului. O meserie care era altădată percepută drept „nobilă” pentru că era dedicată serviciului public şi sacrificiului de sine, a ajuns să fie târâtă în noroi de domniţe isterice, consilieri vânduţi, actori rataţi şi fără umor şi impostori ajunşi.
Nimic nu scoate mai evident în relief mizeria Antenelor decât interviul realizat de Gâdea cu premierul Mihai Răzvan Ungureanu. Nu pentru că Gâdea a fost călcat în picioare, ci pentru că n-a avut nimic de-a face cu jurnalismul. Arta interviului este despre un singur lucru: extragerea de informaţii de interes public de la un interlocutor care nu doreşte să le ofere, dar doreşte în schimb să profite de tine pentru a-şi promova propria imagine. Cum ieşi din această tensiune ţine de profesionalism, înzestrare culturală şi inteligenţă. A văzut cineva vreuna din aceste calităţi la Gâdea? Nu, pentru că scopul lui Gâdea nu a fost să obţină informaţii valoroase de la MRU – nici nu le-a obţinut de altfel -, ci de a-şi distruge conlocutorul aşa cum îl „distruge” de opt ani pe Băsescu în absenţă.
Am realizat la un moment dat noi înşine un interviu cu MRU când acesta era director SIE şi putem depune mărturie că este o experienţă agonizantă. Dar un lucru a reieşit clar: dacă vrei răspunsuri relevante, trebuie să pui întrebările relevante, altfel omul îţi scapă printre cuvinte. Gâdea nu a pus întrebările relevante pentru că nu a ştiut şi nu l-a interesat nicio clipă să o facă şi în acest fel şi-a bătut joc de meserie.
Problema cea mai gravă nu este însă că meseria de jurnalist iese prost după fiecare seară de emisie Antena 3. Problema cea mai gravă este că „standardul” fixat de Antena 3 – ceea ce Dan Grigore a numit „terorism mediatic” – a dus la degradarea fără precedent a dezbaterii publice în România. Urmând modelul Antenei 3, politicienii români nu mai dezbat nimic, ci îşi aruncă unul altuia injurii pentru a face rating, dialogul este înveninat de ură şi din această atmosferă sulfuroasă se nasc „lideri” precum Crin Antonescu. Acesta este darul făcut de Dan Voiculescu României.
