Pe la mijlocul secolului XX, un domn scriitor s-a apucat sa invete limba engleza. Pe parcursul studiului a inceput sa aiba din ce in ce mai mult senzatia ca nu invata de fapt engleza, ci ca tavanul e sus si podeaua e jos, ca saptamana are sapte zile, ca satul e mai linistit decat marele oras.
Doamna Smith, unul din personajele manualului de engleza, isi informa sotul ca au copii, ca au niste prieteni pe care ii cheama Martin, ca iau cina in fiecare seara s.a.m.d. Aceste banale afirmatii au ajuns sa compuna una din cele mai cunoscute piese de teatru care s-a scris vreodata: "Cantareata cheala". Culmea e ca domnul scriitor cu pricina, Eugène Ionesco (sau Eugen Ionescu), ura teatrul si tot ce avea legatura cu acesta i se parea profund fals. Dar pornind cu repunerea in pagina a unor conversatii stupide din manualul de "Engleza fara profesor", domnul a ajuns unul din cei mai mari dramaturgi ai lumii.
In anul in care se implinesc 100 de ani de la nasterea autorului, Festivalul National de Teatru a inclus in program doua foarte bune montari romanesti, din cele cateva permise, dupa celebra piesa. Una apartine Teatrului German din Timisoara, in regia lui Alexandru Dabija, cealalta este un "remake" al lui Tompa Gabor la Teatrul National din Cluj-Napoca.
Popcorn facut la microunde
Dabija trateaza piesa realist si reuseste sa readuca sensul in absurd. Personajele sale poarta o discutie banala dupa cina. In conversatia lor nu se asculta unul pe celalalt. Nu are nici o importanta ce zice unul atata timp cat celalalt prinde doar un cuvant, o frantura din ce a spus partenerul si spune ceva doar de dragul de a spune ceva. Sensul nu conteaza. Intr-o atmosfera retro (anii ’50 – ’60), cu floricele facute la microunde, cuplurile Smith si Martin practica o ciudata arta a conversatiei care incet-incet devine tot mai absurda. Daca la inceput ceea ce spunea un anumit personaj parea sa aiba un sens (inteles doar de el), la final personajul nici nu mai face efortul de a crea acest aparent sens. O exclamatie, un urlet sau un proverb sunt la fel de bune ca orice altceva. Doar pentru a nu lasa sa apara tacerea, doar pentru a bifa participarea la discutie. Noua lectura a textului creata de Dabija are chiar ceva din montarile cehoviene, cand in tacerea comuna un personaj mai arunca in vant o fraza, ca remediu impotriva plictiselii sau doar ca sa pastreze aparenta comunicarii.
Papusile lui Tompa Gabor
Dupa o varianta in maghiara, una in franceza si una engleza, Tompa Gabor reface montarea sa cu "Cantareata cheala" si in romana. In spectacolul de la Cluj, regizorul trateaza personajele ionesciene ca pe niste papusi. Maestrul de ceremonii deschide cutia si spectatorul are acces in interiorul acesteia. Deodata jucariile incep sa se miste, sa vorbeasca… Nu putem astepta ca o discutie intre papusile mecanice sa aiba un sens, nu? Nu, sens nu au, insa jocul acestor papusi mecanice are un extraordinar farmec. Si mult umor. Daca la Dabija personajele spuneau ceva doar de dragul conversatiei, la Tompa Gabor papusile actioneza pentru placerea jocului. Si bineinteles ca actiunea lor e ciclica. Papusile nu gandesc. Ele sunt programate sa faca doar anumite lucruri. Si, la final, intr-o scena celebra inca din 1992, atunci cind regizorul a montat piesa in maghiara, toata actiunea este reluata pe repede inapoi. Apoi, cutia se inchide. Si gata! Dar actiunea poate oricand sa inceapa din nou. E nevoie doar sa intoarcem cheita sau ca maestrul de ceremonii sa mai deschida o data cutia magica.
Cantareata cheala
Durata: 1h 10min (fara pauza)
Regia: Alexandru Dabija. Cu: Radu Miodrag. Vulpe, Ioana Iacob, Rares Hontzu, Isolde Cobet, Olga Török, Boris Gaza.
Teatrul German de Stat din Timisoara.
Cantareata cheala (foto)
Durata: 1h 40min (fara pauza)
Regia: Gábor Tompa. Cu: Catalin Herlo, Elena Ivanca, Adrian Cucu, Angelica Nicoara, Irina Wintze, Ionut Caras, Silvius Iorga, Paul Basarab/Petre Bacioiu.
Teatrul National "Lucian Blaga" din Cluj.
