Între investiţiile-mamut din istoria României, obiectivul numit popular Autostrada Transilvania, prin modul în care a fost gestionat timp de aproape un deceniu, reprezintă deopotrivă o ruşine naţională şi un atentat hidos la banul public.
Hidos, pentru că această afacere falimentară a fost orchestrată de la cel mai înalt nivel şi, încă o dată hidos, pentru că mulţi dintre foştii oficiali care au girat dezastruosul contract cu Bechtel continuă să deţină poziţii importante şi să exercite o influenţă crescândă în mediul economic şi mai ales în cel politic.
Adrian Năstase, de pildă, este exponentul de vază al acestei categorii de demnitari şi, în ciuda faptului că era şeful Guvernului la acea vreme, se disculpă azi în triluri de mironosiţă.
Asta, cu toate că mentalul colectiv trebuie să fi reţinut până acum măcar trei dintre liniile mari ale afacerii Năstase-Bechtel: Unu: contractul a fost încheiat în baza unor negocieri precare şi apoi secretizat, conţinând clauze-cheie ascunse de ochii contribuabilului. Doi: costurile s-au umflat ameţitor. Trei: am cheltuit deja aproape 1,5 miliarde euro şi am primit în schimb 52 de kilometri funcţionali, iar asta în aproape opt ani.
De aceea, intervenţia publică de joi a prim-ministrului în exerciţiu, Victor Ponta, este cel puţin năucitoare (citat cf. Mediafax): „Consider că lucrurile bune începute în anii trecuţi şi oprite din diverse motive trebuie continuate. Eu văd că o autostradă care să lege Transilvania şi România de Europa este absolut necesară. Autostrada Transilvania trebuie finalizată, poate nu cu Bechtel, nu pot să mă pronunţ eu cine trebuie să lucreze, dar este esenţial pentru România să aibă această autostradă finalizată (…)”.
Cu o clemenţă ieşită din comun aş înţelege până şi faptul că premierul vorbeşte vrute şi nevrute pe motiv că se află în turneu electoral prin Transilvania; aş înţelege totodată şi faptul că, împreună cu camaradul Titus Corlăţean, trimis ministru la Justiţie, Victor Ponta vorbeşte în dodii presat fiind de sarcina ingrată de a limita şocul pe care-l poate avea Năstase din cauza dosarelor de corupţie care umplu rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dar manifeşti o aroganţă extremă faţă de marele public atunci când aduci laudatio proiectului Autostrăzii Transilvania pe care îl mai şi incluzi, senin, în panoplia lucrurilor „bune, începute în anii trecuţi”. Mentorul Adrian Năstase i-o fi trimis discipolului Victor Ponta bezele şi mii de mulţumiri pentru curajul de a măslui în public zarurile realităţii.
Dar concluziile auditului efectuat de Curtea de Conturi şi dat publicităţii acum câteva zile le strică celor doi petrecerea.
Iată, în contrapondere la versiunea agreată de fostul şi actualul premier, două dintre concluziile Curţii de Conturi a României: „Forma şi conţinutul contractului încheiat cu Bechtel nu au fost negociate, în adevăratul sens al cuvântului, de specialiştii CNADNR, fiind aprobată de către Guvern o variantă conţinând numeroase aspecte discutabile, neconforme şi potenţial dezavantajoase pentru partea română”.
Respectiv: „Clasificarea la nivel de secret de serviciu a contractului CNADNR – Bechtel şi a celor acorduri de modificare, a indicatorilor tehnico-economici şi a altor documente conexe, nu numai că nu a avut o justificare pertinentă, dar a generat şi o serie de disfuncţionalităţi”.
