» Dupa implicarea Armatei in represiunea din decembrie ’89, ai fi zis ca in vecii vecilor noii diriguitori ai tarii n-or sa mai indrazneasca sa foloseasca ostasii in asemenea activitati. Ne-a surprins la vremea respectiva ca in structurile statului au fost promovate personaje gen tanchistul Gimi Carp, cel care la Revolutie urla ca o sa-i calce pe manifestanti "dintr-un trotuar in altul". O pleiada intreaga de tanchisti folositi in represiune de Ceausescu au ajuns repede generali in noul regim democratic.
Tot timpul am stiut ca reprimarea salbatica a Pietei Universitatii, care a culminat in 13-15 iunie 1990, s-a datorat mai ales fortelor de ordine ale Ministerului de Interne. stiam ceva despre faptul ca in noaptea de 13 spre 14 iunie un dispozitiv de militari s-a aflat pe Calea Victoriei, la intersectia cu Bd. 6 Martie, unde manifestantii incropisera o baricada din tomberoane. Vizibili au fost cei 80 de ostasi din trupele Politiei Militare. La care s-au mai adaugat si parasutistii. In afara de cateva incidente de la MI, unde au fost implicati militari MApN, n-a mai fost nevoie de o interventie masiva a Armatei, pentru ca efective importante ale Politiei au intervenit cu brutalitate in dimineata zilei de 13 iunie. In dimineata zilei de 14 iunie, unitatile MApN au fost retrase in cazarmi.
Am intrat in posesia unui document uluitor: Armata era pregatita in cele mai mici amanunte pentru a participa la reprimarea "Pietei Universitatii". Un "Tabel cu codificarea expresiilor", document strict secret, a fost distribuit mai multor unitati militare. Codul "39" risipeste orice dubiu – "intaririle" intru reprimarea manifestantilor prevedeau chiar si TANCURI. Asa era gandita "depresurarea". Exact ca in decembrie ’89. si codificarea strazilor si bulevardelor este in stransa legatura cu posibilele "afluiri" de demonstranti spre centrul Capitalei, dar si spre Televiziune si Radio, devenite "teatre de lupta".
Exemplarul detinut de noi poarta data de 19 iunie 1990, deci la patru zile de la innabusirea Pietei Universitatii. Asta dovedeste ca oficialitatile se temeau inca de reactia publica si l-au trimis si altor unitati militare. O nota care explica folosirea codurilor exemplifica cu ziua de 21 februarie (care s-ar putea sa fie chiar data intocmirii tabelului cu "expresiile" represiunii, la doar doua luni de la Revolutie). 21 februarie parca a anuntat incidentele din 28 februarie.
Ca interventia Armatei avea girul noii puteri instalate o dovedeste fila 3 a tabelului, cu indicativele functiilor, unde, in afara marimilor Armatei, cine credeti ca mai apar? Presedintele – "102", prim-ministrul – "108", viceprim-ministrul – "177". Ba erau rezervate si cinci coduri pentru cine s-o mai ivi. Ne si miram ca Miron Cozma nu avea si el un "indicativ".
Interventia Armatei cu scop de represiune interna era evidenta – munitie de razboi, TAB-uri, TABAC-uri si TANCURI. Mentinerea Armatei pe lista fortelor de represiune s-a inregistrat mult timp dupa Revolutie. Asa se explica si participarea ministrului Apararii Victor Stanculescu si a sefului MStM la sedinta convocata la Palatul Victoria, la ora 16.00, pe 12 iunie 1990, care nu parea doar una a reprezentantilor civili ai puterii. "Planul de actiune" prevedea si implicarea Armatei. Cu siguranta, la aceasta sedinta s-a pus la cale si cazarea minerilor la Regimentele 1 si 2 Mecanizate. La unitatile militare din Magurele minerii au fost "incartiruiti" pana pe 18 iunie.
Daca ar fi desecretizate toate documentele anului 1990, se va constata ca implicarea Armatei nu se putea face decat in conditiile starii de necesitate si in urma unui decret publicat in Monitorul Oficial. Dar cine mai avea timp de asemenea amanunte? In timp ce se clama dialogul, erau pregatite TANCURILE.