Desi ii place sa vorbeasca mai mult despre teatru, despre colegii ei, secretarul literar al Teatrului National Constanta, Anaid Tavitian, ne-a acordat un scurt interviu. Ne-a vorbit despre marea sa pasiune, despre visele si sperantele cu care a pornit la drum, despre oamenii care i-au marcat experienta profesionala, dar si despre gandurile sale. Pentru a afla mult mai multe amanunte legate de omul de teatru Anaid Tavitian, am realizat urmatorul interviu.
Reporter: Cum ati dezvoltat aceasta enorma dragoste pentru actori, pentru scena, pentru tot ceea ce inseamna munca intr-un teatru?
Anaid Tavitian: Trebuie sa marturisesc ca aceasta pasiune o datorez, in primul rand, familiei mele. De la varsta de doi ani, mergeam cu mama la Teatrul de Papusi, iar de la cinci ani ma duceam la Teatrul Dramatic. si radioul a fost unul din factorii ce mi-au insuflat aceasta dragoste pentru teatru. In fiecare seara, ascultam o emisiune ce se numea "Noapte buna, copii!" in care mari actori spuneau cate o poveste copiilor. Profesorul meu de muzica a contribuit si el la aceasta pasiune a mea mai ales prin faptul ca, in vacante, ne ducea la teatru sa vedem acele faimoase matinee.
Reporter: Datorita acestei pasiuni pentru arta, ati decis sa urmati si o facultate de profil. Va mai amintiti de anii studentiei?
Anaid Tavitian: Da, studentia ramane pentru mine perioada cea mai frumoasa din viata. In 1974 am intrat la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale" din Bucuresti, Facultatea de Teatrologie si Filmologie. Spuneam ca anii acestia au fost cei mai frumosi mai ales pentru ca am prins o perioada in care in teatrul romanesc se creau marile nume si teatre cunoscute din strainatate veneau in turnee – teatrele din Rusia, Germania, Franta etc. Am fost formati ca oameni de cultura in adevaratul sens al cuvantului. In fiecare seara mergeam la teatru. Erau piese pe care le vedeam chiar si de 20-30 de ori, insa, cu fiecare reprezentatie, descopeream ca actorii isi imbogateau rolul cu noi trairi, noi emotii. In una din perioadele mele de practica am scris si primul caiet-program pentru Teatrul de Comedie din Bucuresti.
Reporter: Ati avut posibilitatea sa va aflati pe scena, sub reflectoare, in aplauzele publicului si totusi ati refuzat. De ce ati ales meseria de secretar literar in defavoarea celei de actor?
Anaid Tavitian: Intr-adevar, in vremea studentiei am jucat intr-un film pe care nu l-am vazut nici pana azi, dar care a fost premiat la o sectiune a unui festival dedicat studentilor. Apoi, am primit o oferta pentru o piesa de teatru antic. Atunci am refuzat rolul deoarece eram mult prea ocupata cu organizarea festivalului in cadrul caruia urma sa aiba loc si piesa respectiva. De ce nu am dorit sa fiu pe scena? Pentru ca, in ciuda aparentelor, sunt o fire extrem de timida. In plus, imi place mult mai mult ceea ce fac eu acum.
Reporter: Ati avut nenumarate posibilitati sa lucrati in Bucuresti sau chiar in afara granitelor tarii. stiu ca aproape toata lumea va intreaba acelasi lucru, insa care a fost motivul pentru care, acum, dupa aproape 30 de ani de cariera, va gasim tot la teatrul din Constanta?
Anaid Tavitian: Am avut propuneri in acest sens. In plus, inainte de Revolutie, fiind armeanca, puteam parasi tara fara nici o problema. Cred ca ceea ce m-a oprit a fost familia, au fost prietenii si mai ales marea. Nu as putea niciodata sa ma rup de locurile mele natale. De cate ori revin dintr-un turneu si ma apropii de Constanta simt ca pot respira mai usor si imi este un dor enorm de mare.
Reporter: Ati regretat vreo secunda ca ati ales sa ramaneti la malul marii?
Anaid Tavitian: Nici o clipa… N-am regretat niciodata. Singurul meu regret este ca nu am copii, desi eu iubesc foarte mult copiii. Insa Dumnezeu a fost bun cu mine si mi-a compensat, intr-un fel, aceasta lipsa printr-o colaborare cu Universitatea "Ovidius". Lucrez acum cu niste tineri deosebiti pe care ii simt ca si cum ar fi copiii mei. Sunt foarte deschisi, comunicativi si ii iubesc.
Reporter: Unul dintre obiectivele pe termen scurt pe care vi le-ati fixat se refera la doua carti legate, bineinteles, de teatrul constantean. Una dintre carti este deja inceputa, cealalta este la stadiul de dorinta. Ne puteti vorbi putin despre ele fara a dezvalui misterul in totalitate?
Anaid Tavitian: Eu am mai scris doua carti – "Thalia Ex Ponto" si "Leac pentru drac" – in colaborare cu regretata Georgeta Martoiu, care mi-a fost mai mult decat o colega, si acum lucrez la cartea dedicata Teatrului de Papusi Constanta, care a implinit 50 de ani de existenta. Probabil ca se va intitula "Povesti cu papusi". Pe viitor, imi doresc sa fiu sanatoasa si sa incep lucrul la o alta carte, speciala, despre culisele teatrului constantean. In 30 de ani am adunat foarte multe povesti despre intamplari amuzante, despre oameni interesanti si dragi mie ce s-au stins din viata, despre balbele actorilor, regizorilor, despre micile "accidente" tehnice sau celebrele vizionari.
Reporter: Interviul nostru se apropie, din pacate, de final si cum s-ar putea incheia altfel decat cu un mesaj adresat celor ce va vor urma in aceasta cariera?!
Anaid Tavitian: Latinul spune "Vita brevis, ars longa", ceea ce ne duce cu gandul ca fiecare tanara generatie vine cu visele ei, cu talentul ei. Fiecare este un "fir de aur". Ce pot spune decat ca imi doresc ca arta teatrala din Constanta sa ajunga sa-si sarbatoreasca centenarul si ca generatia ce vine din urma sa aiba parte de cat mai multe roluri si spectacole excelente. Imi doresc din tot sufletul sa se reia faimoasele festivaluri de teatru care se desfasurau aici odinioara.
Anaid Tavitian spune ca munca de secretar literar nu este deloc usoara. Este plina de responsabilitati, obositoare insa si extrem de frumoasa. "Unii spun ca secretarul literar este «eminenta cenusie a teatrelor» sau «memoria vie a teatrelor». Eu spun doar atat: secretarul literar trebuie sa stie si sa faca de toate", a concluzionat Anaid Tavitian.
