Într-un dosar cu miză mare – echivalentul prejudiciului estimat de procurori la 60 de milioane de euro –, tertipurile judiciare curente păreau să nu mai poată garanta succesul şi libertatea. Maratonul judiciar la care s-a înhămat Dan Voiculescu dezvăluie o rafinare a metodelor prin care un om politic poate ţine în şah, ani şi ani, justiţia.
La scurtă vreme după privatizarea, în 2003, a Institutului de Cercetări Alimentare, pentru artizanul ei, Dan Voiculescu, a început fuga de justiţie. Maratonul judiciar la care s-a înhămat dezvăluie o rafinare a metodelor prin care un om politic poate ţine în şah, ani şi ani, justiţia.Şi pare să fi fost pornit după conturarea unei strategii bine gândite. Un melanj de tehnici care a inclus:
1. Intrarea în alianţe politice prefigurate ca şi câştigătoare. La alegerile din 2004, PUR – cum se numea pe atunci partidul lui Dan Voiculescu – a intrat în Uniunea Naţională PSD+PUR. La scurt timp, însă, a renunţat şi a trecut de partea Alianţei D.A., cu care a intrat la guvernare. S-a retras şi de acolo, la finalul lui 2006. În 2008, care previziona un mariaj guvernamental PDL-PSD, a intrat în alianţă cu social-democraţii, până în 2011, când a încheiat Alianţa de Centru-Dreapta, alături de PNL. Apoi, împreună cu PSD, au format USL.
2. Punerea la dispoziţia prietenilor politici a studiourilor televiziunilor din Trustul Intact. Despre ex-senatorul Dan Voiculescu, fondatorul PC şi al Trustului Intact, se poate spune că este omul de care liderii USL au depins pentru a ajunge, în 2012, la putere. Au beneficiat de intensă expunere mediatică pozitivă şi au fructificat electoral roadele agresivelor campanii mediatice negative îndreptate împotriva adversarilor politici. În opoziţie, USL criticase guvernul din studiouri de televiziune, lansându-se în dezbateri conflictuale, în loc să recurgă la dezbateri argumentate, în parlament. Acestea nu au contribuit la eficienţa actului de guvernare, dar au dus la escaladarea cotei de popularitate a USL. Ajunsă la putere, a dat copy-paste pe aceeaşi strategie de PR politic. Deşi logoreea live nu este echivalentul eficienţei actului de guvernare, USL a obţinut, în schimb, ceea ce a interesat-o mai mult decât actul de guvernare: menţinerea cotei de popularitate. Logic, pragmatic, era ca şi beneficiarii spaţiilor de emisie să ofere ceva în schimb, nu? Sau măcar să promită.
