» Fie ca e o scoala din centru, cu renumele ca-i buna, fie una mai modesta dinspre periferie, gandurile parintilor despre ce ar schimba acum, ca sa-si vada copiii fericiti in viitor, cand vor termina cu scoala, sunt aceleasi: ori tara de resedinta, ori haosul care domneste in Romania. Difera doar nuantele de negru in care vad lucrurile.
» "Mai e timp sa se schimbe ceva", spun cu un optimism sovaielnic parintii de langa Unirii. Parca s-au saturat, dar mai dau o sansa Romaniei, desi celor mai multi strainatatea le pare drumul de urmat pentru copiii lor. In Rahova, nu prea incap discutii despre burse in strainatate. Sperantele par sa fi murit pentru niste mame pe care criza le-a pus sa-si caute de munca: "Am pleca si noi, nu doar copiii".
In harmalaia primei zile de scoala, la careu, parintii sunt utili pentru copii doar ca suport pentru buchetele de flori si pentru ghiozdanele prea grele. I-ar incomoda in imbratisarile explozive, care trebuie sa compenseze pauza de trei luni in care nu si-au vazut colegii, in discutiile secretoase dintre fete sau in harjonelile baietesti care ridica praful de prin colturile nematurate ale curtii.
In centrul Bucurestiului, langa Unirii, la scoala 79 despre care esti asigurat complice ca "e cea mai buna din zona", parintii celor care tocmai au intrat in clasa a V-a susotesc. Asteapta un final al discursului doamnei directoare, cu citate din Vlahuta si povesti cu ecuatii descoperite de te miri ce academician. Lipiti de ziduri, sub ghirlandele de baloane cu McDonald’s, isi privesc copiii. "Suntem la mijloc, intr-a cincea.
E inca prea devreme sa ne decidem ce speram pentru viitor. Mai e timp sa se schimbe ceva", spune Cornel Ivan cand il intrebi cum isi vede copilul iesit de pe bancile scolii in haosul vietii de zi cu zi romanesti. Asta pare sa-l deranjeze cel mai mult pe domnul Marian, si el tata de a V-a. Haosul: "Se schimba ceva in fiecare luna, in politica, in sistemul scolar. E nevoie de un sistem care sa nu fie valabil doar doua luni, sa se tinteasca obiective de viitor". Daca-l intrebi ce ar schimba ca sa-si stie copilul fericit in Romania, intelepciunea tasneste de unde nu te astepti: "Zicea Patriciu odata ca daca nu e seriozitate, profesionalism si implicare, doar cu vorbe nu se face nimic". Cand vine vorba despre vesnica dilema a unui absolvent de scoala – sa plece in strainatate sau sa ramana aici –, Cornel Ivan sovaie de parca ti-ar spune sa nu-l crezi pe cuvant: "Nu-mi doresc sa plece afara".
Cativa metri mai incolo, incercand sa acopere muzica de discoteca ce bubuie din boxele care cu doar cateva minute inainte ofereau citate din Vlahuta, un grup de mame nu-s de acord cu tatii de alaturi. Ca la un semn, cand le intrebi ce ar schimba pentru viitorul copiilor lor, dupa ce termina scoala, raspund in cor razand: "Cautam burse in strainatate !". Maria Draghici nu vede alta solutie pentru copilul ei, chiar si peste ani de zile: "Nu voi fi o mama egoista, daca al meu vrea sa plece, eu il sustin. Nu stiu unde se va ajunge in aceasta tara, unde sistemul de educatie e varza, sistemul de sanatate la fel…". Prietena ei este insa o mama egoista, recunoaste singura: "Eu nu vreau sa plece".
Intr-o secunda insa egoismul mamos i se-nmoaie si vine cu picioarele pe pamant: "Dar cred ca va pleca. Sigur asa va fi, eu nu-i vad un loc aici in tara, cel putin acum". Otilia a luat deja taurul de coarne si nici nu mai asteapta ca odrasla ei de-a cincea sa ajunga la varsta la care ar putea decide singur pe unde-o apuca in viata: "Noi plecam in State, e hotarat deja. Atat de corupta este tara asta, incat nu vad la ce s-ar intoarce aici".
Liliana Zaidan nu stie sa puna exact degetul pe vreo rana a societatii romanesti, insa spune ca si ea studiat in strainatate si a ales sa se intoarca aici. Nu regreta: "Nu pot sa ma plang, imi merge bine. In principiu, inca astept sa se schimbe ceva". Sotii Popa amintesc si ei ceea ce pare sa ii apese pe multi parinti de scolari: lipsa stabilitatii. "Vreau o lege care sa ramana 50 de ani. La noi, cum vine un ministru nou, schimba tot", s-a saturat de hachite legislative Andrei Popa. Nici ei nu sunt insa convinsi 100% ca strainatatea e de preferat locului numit acasa.
"Isi vor urma drumul. Foarte multi copii buni studiaza in strainatate si acolo raman", zambeste amar Mihaela Popa. Liliana Zaidan nu e insa convinsa ca solutia pribegiei autoimpuse este cea mai buna pentru fetita ei. "Poate ea va fi multumita de ce se intampla in Romania. Dar daca isi va dori sa faca ceva ce nu se poate aici, normal ca va pleca. Pana atunci, ar fi utile schimburi de experienta, la studii, cu scoli din strainatate. Asa copiii nostri ar putea face singuri o comparatie, nu sa se bazeze pe povesti", spune Liliana.
Criza in Rahova: orice e mai bine decat Romania
Asezate pe niste blocuri de BCA, la umbra, doua mame din cartierul Rahova isi asteapta copiii sa termine cu formalitatile primei zi de clasa a cincea de la scoala 131. Ii asteapta sa le care ghiozdanele, care vor fi pline de manuale si rechizite, date pleasca toate in prima zi. "Ne dorim pentru copiii nostri sa fie vacanta cat mai lunga", se tine de bancuri doamna Angela. De alaturi, Ioana Anghel ar schimba lucruri concrete pentru bunul viitor al copilului ei. "Vrem locuri de munca pentru parinti, asta e important. Ca sa avem cu ce sa le luam lucruri la copii. Cand nu mai ai unde sa muncesti si te bagi la somaj pe cinci milioane, nu-ti mai arde de altceva. Pe partea astalalta, la scoala iti cer atatea de nu-ti mai vine sa-i duci." Romania nu le mai rezerva surprize, dar nici sperante celor doua mame din Rahova.
"Anul asta, cu criza, parca a iesit tot raul la suprafata. De fapt, nu e de la criza. Asa e tara asta, spre raul nostru si spre binele lor, al politicienilor", da a lehamite din mana Angela. Idealul de bine pentru copiii lor este strainatatea. Neconditionat, fara indoieli si fara semne de intrebare ca parintii de la scoala din centru. "Orice s-ar zice, in alte tari e mult mai bine decat in Romania", crede Ioana Anghel. Angela o sustine cu indarjire: "Am pleca si noi, nu doar copiii. Pentru unii o fi viata alba aici, in Romania, dar pentru majoritatea nu e".