Una dintre principalele cauze ale prabusirii sistemului de functionare a sportului romanesc, demonstrata de numarul din ce in ce mai mic de medalii obtinute la competitiile de anvergura (jocuri olimpice, campionate mondiale si europene), este lipsa acuta de antrenori de valoare. si asta, nu pentru ca sistemul nostru de invatamant nu mai produce tehnicieni competenti, ci pentru ca, din cauza salariilor de mizerie si a subaprecierii muncii lor, marea majoritate a antrenorilor prefera sa plece in strainatate, ca antrenori sau ca simpli emigranti.
Migratia tehnicienilor romani de valoare in tarile unde aceasta meserie este mult mai bine platita ca acasa nu a putut fi oprita decat intr-o mica masura de Comitetul Olimpic si Sportiv Roman prin infiintarea Polului Romania, rezervat elitei de sportivi si antrenori. Gratie primelor olimpice atractive, de cateva mii de euro oferite de COSR, o parte dintre tehnicienii nostri talentati au ramas la loturile reprezentative, dar cei care pregatesc la nivelurile inferioare de varsta, adica tocmai cei care formeaza deprinderile de baza ale unui viitor sportiv de performanta, prefera de cele mai multe ori sa plece.
De la antrenor pe "branci" la profesor fara obligatii
Sistemul incorect de invatamant de la noi a creat o adversitate nejustificata, mai mult sau mai putin recunoscuta, intre antrenori si profesorii de sport din Romania. Cu mai putini ani de studii, antrenorii, proveniti de regula din randurile fostilor sportivi de performanta care au primit o diploma de la scoala Nationala de Antrenori dupa terminarea unei perioade de doi ani de studii, sunt priviti de sus, de cele mai multe ori, de colegii lor profesori, cu licente eliberate de Academia sau Institutele de Educatie Fizica si Sport din tara dupa o perioada de patru ani de studii. Astfel, pentru a scapa de acest statut de asa-zisa inferioritate, dar si pentru ca este mai rentabil, multi antrenori, in special dintre cei tineri, prefera sa termine o facultate (sa urce pe scara sociala), sa castige mai multi bani si sa se ocupe mai putin de performanta.
Practic, antrenorii – care castiga in general salarii cuprinse intre 700 si 1.300 de lei si sunt obligati sa munceasca in weekenduri si vacante (fara recompense superioare), deoarece in aceste perioade au loc competitiile sportivilor pe care ii pregatesc – prefera sa mai studieze cativa ani pentru a ajunge profesori cu retributii care pot atinge si 2.500-3.000 de lei (deoarece la profesori la salariul de baza se pot adauga vechimea, gradul si orele suplimentare) si fara stresul ca trebuie sa realizeze obiective de performanta.
Sindicatul antrenorilor, o solutie?
"Dupa parerea mea ar trebui ca antrenorii ale caror salarii sunt extrem de mici si nemotivante, mai ales la nivel de cluburi departamentale si cluburi sportive scolare, sa-si formeze un sindicat care sa le apere drepturile. Antrenorii au responsabilitati mai mari decat profesorii si nu este corect sa primeasca bani mai putini. Pe de alta parte, ii inteleg pe antrenorii mai tineri care pentru bani mai multi si raspundere mai mica prefera sa treaca la catedra. Este insa o mare pierdere pentru sportul romanesc pentru ca in felul acesta, in curand, nu va mai avea cine sa se ocupe de formarea sportivilor de performanta", si-a manifestat ingrijorarea Carmen Tocala, presedinta Federatiei Romane de Baschet.
Straini in locul autohtonilor
Un alt paradox intalnit in sportul romanesc este ca in timp ce tehnicienii romani pleaca sa antreneze afara, pe salarii de mii de euro, la o multime de loturi ale Romaniei sefii forurilor de specialitate se gandesc sa aduca antrenori din afara. "Am cateva cereri pe masa in care mi se solicita finantare pentru antrenori straini. Boxul vrea cubanezi, altii vor japonezi", marturisea in urma cu cateva zile Octavian Belu, presedintele Agentiei Nationale pentru Sport. Asa s-a ajuns in situatia ca reprezentativele noastre sa fie batute de nationale ale altor tari antrenate de tehnicieni romani. Cel mai recent exemplu este eliminarea echipei feminine de tenis de masa a Romaniei din lupta pentru o medalie olimpica de bronz de catre nationala SUA, antrenata de romanul Doru Gheorghe. si exemple sunt cu zecile, daca nu cu sutele.
