Un antimodel ar fi o persoana care, prin valoare si calitati, nu poate servi ca exemplu. Cu cat societatea are mai multe antimodele, indicator la care stam foarte bine, „sansa” de a avea un mediu social imoral este mai mare. S-a reusit performanta ca antimodelele sa domine modelele. Asta din cauza mediului politic, o adevarata pepiniera unde creste, se dezvolta si se perfectioneaza nonvaloarea umana. Daca s-a depasit la ceva planul in toti acesti ani, atunci fiti siguri ca acest lucru a fost la antimodele. Partidele, Parlamentul, alte institutii ale statului s-au intrecut in a oferi exemple negative de care, fiti siguri de asta, societatea nu avea nevoie. Nu ma refer neaparat la deconspirarea unor politiceni inregimentati candva in structurile fostei Securitati. Si nici la cadrele de baza ale unor partide care au profitat de functii pentru a obtine castiguri imense. Nu le exclud nici pe ele, insa tinta mea sunt inaltii demnitari care au calcat in picioare increderea poporului in mod deliberat. Acesti oameni, multi la numar, au sarit dintr-o barca in alta numai din interes, devenind in scurt timp mercenari politici fara convingeri si idealuri, contribuind in acest mod la formarea unei clase privilegiate extrem de periculoase pentru tanara generatie. Valtoarea politica, plina de tentatii materiale, i-a transformat pe unii dintre alesii neamului in antimodele chiar si pentru propriile familii. Parca traiesc in alta lume. Uitati-va in Parlament cum se „alinta” puterea cu opozitia, cat de manierat este senatorul sau deputatul cu alegatorii si veti intelege mai bine de ce se degradeaza societatea si din ce cauza nu mai apar modelele. Profesorul nu mai are nici o sansa in fata elevului atat timp cat antimodelele au puterea sa influenteze comportamentul tanarului, indemnandu-l sa apuce pe cai mai putin ortodoxe. Cine castiga, cine are de pierdut? Cu aceste „valori” se intra in Uniunea Europeana?
Va las pe dumneavoastra sa raspundeti.
