In fiecare an, organizatia Transparency International publica un indice al perceptiei coruptiei in lume realizat pe baza opiniilor oamenilor de afaceri si a unor analisti relevanti din tarile cercetate. Nu stiu cum sa dezvalui aceasta informatie pentru a nu provoca un soc, dar, in materie de coruptie, stam prost. Impartim locul 69 din 180 cu Ghana si asta in conditiile in care cica Romania ar fi inregistrat progrese semnificative datorate, se pare, aderarii la UE. Stam mai prost insa decat Columbia, centrul universal al traficului cu cocaina, Bulgaria, tara unde mafiotii se impusca regulat pe strada si in plina zi, Cuba, inutil sa mai comentez, sau Turcia, locul unde s-au inventat cuvintele bacsis, pesches sau ciubuc. Ma rog, chestie de perceptie.
Clasamentul TI contine, in mod evident, exagerari, dar ar trebui, poate, sa ne intrebam de ce este perceputa Romania ca o tara atat de corupta. Pai, singurul raspuns onest ar fi: "pentru ca este". In Romania se da spaga pentru orice, oriunde si oricui detine o pozitie de autoritate in stat. Daca ar fi vorba numai de persoane din administratia centrala si locala ar mai fi cum ar mai fi, dar partea cea mai proasta este ca oamenii chemati sa faca legile, sa le aplice si sa faca dreptate sunt adeseori si cei mai corupti. Daca functionarii, de la primarii pana la ministri, politistii, procurorii, judecatorii si parlamentarii sunt corupti, atunci sentimentul ca suntem prinsi intr-o capcana fara iesire este coplesitor si de aici perceptia coruptiei generalizate.
Exact acest sentiment al coruptiei sufocante, insuportabile, a fost responsabil de indepartarea lui Adrian Nastase de la putere si explica succesul Aliantei D.A. Exact acest sentiment a facut din reforma Justitiei o urgenta nationala si l-a transformat pe Traian Basescu in cel mai popular politician roman, chiar daca este indoielnic ca merita aceasta popularitate.
Directia Nationala Anticoruptie este singura institutie din sistemul Justitiei romanesti a carei activitate este apreciata de Uniunea Europeana, iar fostul ministru Monica Macovei a fost de departe cel mai bine vazut oficial roman in cancelariile occidentale. Coruptia a fost principalul obstacol in calea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana si fara masurile de reforma luate in 2005 si 2006 in Justitie orice era posibil, inclusiv amanarea aderarii cu un an.
De indata ce ne-am vazut in UE, anticoruptia si reforma s-au oprit pe principiul ca, odata intrati, nu ne mai da nimeni afara. Noul ministru, acest personaj sinistru din punct de vedere moral care este Tudor Chiuariu, si-a facut o inalta misiune din lupta impotriva DNA si a procurorilor sai. Chiuariu a acuzat DNA ca nu este altceva decat un instrument politic in mainile presedintelui Basescu, pe care acesta il foloseste pentru a lovi in adversarii liberali, ba chiar ca este o noua politie politica. Daca ar fi sa ne luam dupa PNL si dupa presa care-i este fidela, nu exista pericol mai mare pentru Romania si pentru viitorul ei democratic decat Directia Anticoruptie. Chiar asa. In mai putin de un an discursul public al autoritatilor a suferit o adevarata rasturnare copernicana: daca in decembrie 2006 exista un relativ consens national asupra faptului ca principala amenintare la adresa natiunii este coruptia generalizata, acum pericolul vine din partea anticoruptiei. Este fascinant cum, de o buna perioada de timp, Guvernul Romaniei si politicienii nostri incearca sa ne vanda exact aceasta idee. Uneori am impresia ca ne iau de fraieri. Care ar fi exact pericolul pe care il reprezinta anticoruptia? Sa avem institutii eficiente care sa se ingrijeasca de interesele cetatenilor? Sa vedem mai multi politicieni la inchisoare? Sa avem o Justitie care sa faca dreptate romanilor? Pai, se poate asa ceva? Dar unde ne trezim noi aici, in Europa?
