Ministrul de Externe, liberalul Andrei Marga (66 de ani), este de părere că pentru România „va fi cu atât mai bine” cu cât va ajunge mai repede Crin Antonescu preşedinte. Andrei Marga spune că nu-l admiră pe Vladimir Putin şi că nu l-a avertizat nimeni asupra faptului că Vladimir Filipov, căruia i-a oferit şi titlul de Doctor Honoris Causa, ar fi fost colonel GRU. Ministrul de Externe declară că oficialii americani pe care i-a întâlnit nu i-au reproşat faptul că în programul de guvernare există un moratoriu împotriva firmei Chevron.
În acelaşi timp, Andrei Marga ne-a spus că Guvernul Ponta poate avea relaţii mai bune cu Rusia şi că există deja în scrisorile trimise de la Moscova Bucureştiului „propoziţii semnificative” care sugerează „o relaţie mai amplă”. Şeful diplomaţiei române consideră că la fel ca în cazul scriitorului maghiar Jozsef Nyiro, care i-a susţinut în perioada interbelică pe extremiştii de dreapta, s-ar putea pune problema şi pentru intelectualii români care au colaborat cu regimul fascist, dacă s-ar cere repatrierea rămăşiţelor pământeşti, iar înainte de a se permite aducerea lor în ţară s-ar face o analiză serioasă.
După primele săptămâni în fruntea diplomaţiei române, nu aveţi nostalgia Ministerului Educaţiei?
A.M.: Nu, mai curând mi-a sporit interesul pentru ceea ce fac.
V-aţi simţit totuşi mai confortabil, probabil, în fotoliul de la Educaţie?
A.M.: Nu am nostalgii, e bine să fie şi alte capete care să se confrunte cu nevoile Educaţiei. Ştiu ce vreţi să vă răspund, dar eu cred că e bine să nu vorbeşti foarte mult despre tine şi să fi auster în ceea ce te priveşte. Pe de altă parte, puţină lume a luat notă că eram foarte implicat în relaţiile externe prin rolurile pe care le-am îndeplinit. Nu discut de Ministerul Educaţiei, unde, din fericire, am reuşit deja în mai 2000 să încheiem negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Era primul capitol închis de România: Educaţie şi formare profesională. Apoi, ca rector, peste cincisprezece ani, la Universitatea Babeş-Bolyai, am parcurs o perioadă de ample relaţii internaţionale şi datorită Transilvaniei, ca parte dinamică a României. În 1994, de pildă, am fost invitat în SUA pentru a analiza ce se poate petrece în Transilvania, dar şi pentru cea mai mare investiţie pe care americanii au făcut-o în învăţământul din România. Am funcţionat 6 ani ca membru în Consiliul Universităţii Naţiunilor Unite din Tokyo. Pot să evoc şi alte experienţe. Nu vin, aşadar, ca un novice în acest domeniu, chiar dacă mă preocup să învăţ toate codurile diplomatice.
Citeşte şi Baconschi: Marga debitează enormităţi. Sper ca patriotismul său să-şi revină din comă
Spuneţi că aveţi o anumită expertiză în ceea ce priveşte problemele specifice din Transilvania. Aţi vorbit cu omologul dvs. ungar despre reproşurile pe care le-a făcut guvernul de la Budapesta României?
A.M.: Am vorbit cu domnia sa, ministrul de stat, dar n-aş spune că sunt probleme în această zonă. Schimbarea politică din România în 2012 nu aduce schimbarea politicii faţă de minorităţi.
România a dat câteva semnale mai puţin amicale în ceea ce priveşte comunitatea maghiară: prin programul Guvernului Ponta, comunităţii maghiare i se ia un drept deja câştigat – linia de învăţământ în limba maghiară de la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş – şi, în plus, noul sistem majoritar ar putea duce la subreprezentarea maghiarilor. Acestea sunt criticile făcute de Budapesta.
A.M.: Nu e nimic neamical. Programul de guvernare s-a adresat tuturor cetăţenilor ţării, pornind de la premisa că majoritatea problemelor legate de minorităţi sunt rezolvate, iar cele nerezolvate ţin în general de dezvoltarea economică şi instituţională a ţării, în fond, de modernizare, în continuare. În ceea ce priveşte situaţia de la Târgu Mureş, Guvernul s-a sprijinit pe decizia instanţelor judecătoreşti.
Nu există încă un verdict final dat de justiţie.
A.M.: Pe această decizie însă s-a bazat Guvernul în abordarea de până acum. În al doilea rând, s-a ţinut cont de votul senatului Universităţii din Târgu Mureş, iar în al treilea rând este răspunderea Guvernului felul în care este administrată această ţară. La Strasbourg, când m-am întâlnit cu ministrul de stat Nemeth Zsolt, i-am spus că vom găsi acele soluţii care să satisfacă şi majoritatea, şi minorităţile.
De ce este deranjată România de ideea aducerii în ţară a urnei scriitorului maghiar Nyiro Joszef?
A.M.: Lucrurile de acest fel au o latură simbolică şi o semnificaţie politică, fiind vorba despre o persoană implicată în politica guvernului fascist condus de Ferenc Szalasi. În general, faţă de cazurile acestea, de persoane implicate în politicile fasciste ale timpului, există o politică europeană, cunoscută, pe care o aplică şi România.
Există şi scriitori români foarte cunoscuţi acuzaţi că ar fi susţinut mişcări extremiste în perioada interbelică: Emil Cioran, Mircea Eliade.
A.M.: Nu cred că aţi văzut din partea Guvernului român altceva decât o evaluare critică.
Dacă s-ar pune problema aducerii rămăşiţelor pământeşti ale lui Emil Cioran în România, Ministerul de Externe s-ar opune?
A.M.: S-ar analiza. Emil Cioran nu a fost însă parlamentar sau demnitar şi a avut totuşi răgazul să exprime regrete faţă de implicarea sa interbelică. Este o altă situaţie, care ar fi analizată, desigur.
Dacă ar fi fost doar o reînhumare privată, lucrurile ar fi stat altfel?
A.M.: Aici a fost vorba despre o întreagă simbolistică şi de o semnificaţie inevitabil politică.
După întâlnirile pe care le-aţi avut la Chicago, aţi putea spune ce elemente concrete ar putea apărea anul acesta în cadrul Parteneriatului Strategic cu SUA?
A.M.: Pe lângă componenta militară şi componenta politică, parteneriatul strategic are, de exemplu, şi o componentă economică, despre care chiar ambasadorul SUA la Bucureşti a spus că trebuie dezvoltată, inclusiv prin prezenţa mai accentuată a investiţiilor americane.
Ce-ar putea face România pentru a atrage mai multe investiţii americane?
A.M.: Trebuie prezentate mai bine oportunităţile de afaceri, dar trebuie ca, în acelaşi timp, România să reducă drastic corupţia şi birocraţia.
Aveţi o analiză din care să rezulte care sunt domeniile de interes ale americanilor în România?
A.M.: Este limpede că interesul este, de pildă, în producţia de maşini, concretizat prin venirea companiei Ford aici, dar şi în domeniul energetic, prin venirea firmei Chevron. Interesul este şi în alte domenii. Există o analiză a situaţiei actuale şi proiecte foarte promiţătoare în consecinţă.
În programul actualului guvern există un moratoriu împotriva Chevron.
A.M.: Nu este împotriva Chevron. Guvernul s-a referit la consecinţele exploatărilor cu tehnologiile preconizate. Problema este ce tehnologii se folosesc şi ce consecinţe au acestea pentru sănătate şi mediu.
Vi s-a reproşat din partea oficialilor americani acest moratoriu împotriva Chevron?
A.M.: Nu.
Aţi vorbit de mai multe ori despre necesitatea relansării relaţiilor cu Rusia. Care ar fi primii paşi la care vă gândiţi?
A.M.: Am spus, la audierea mea în Parlament, că România trebuie să-şi fructifice mai substantial şansa istorică pe care o are, de a fi parte a UE şi NATO. În acelaşi timp, România ar trebui să-şi dezvolte cooperarea cu Rusia şi China şi să folosească pieţele foarte extinse ale acestor ţări. Primii paşi în relaţia cu Rusia ar trebui să prilejuiască o cunoaştere mai bună de către ruşi a României actuale şi de către români a Rusiei contemporane. În al doilea rând, dialogul politic ar trebui să fie pe o scară mai mare. În al treilea rând, trebuie promovate interese economice şi iniţiative în domeniu de o parte şi de alta.
Aţi menţionat semnalele venite dinspre Moscova, că relaţiile se pot îmbunătăţi.
A.M.: Este vorba despre scrisori, care conţin propoziţii semnificative. Aceste propoziţii se cuvin luate în serios şi le vom lua, încercând să construim o relaţie mai amplă în beneficiul mutual al celor două ţări.
Credeţi că Guvernul Ponta poate avea o relaţie mai bună cu Rusia?
A.M.: Da.
De ce?
A.M.: Pentru că este mai calificat. Se cuvine să aducem la normal aceste relaţii, care au fost mai scăzute din cauza unor declaraţii discutabile.
Vă referiţi la declaraţiile lui Traian Băsescu?
A.M.: Au fost mai multe declaraţii care au afectat relaţiile româno-ruse.
Ce i-aţi spune omologului dvs. rus dacă v-aţi vedea cu el în perioada imediat următoare?
A.M.: Că ne-am dori o colaborare în domeniul economiei, care să fie aducătoare de beneficii pentru ambele părţi, şi o colaborare în alte domenii.
Ar fi bine ca România să intre în proiectul South Stream?
A.M.: Prioritatea ţării noastre este Nabucco. În rest, trebuie făcute analize, mai ales că şi România este interesată să aibă acces la cât mai multe surse de energie, chiar dacă ţara noastră are ea însăşi resurse energetice importante.
Una dintre soluţiile avansate de dvs. pentru dezvoltarea relaţiilor dintre România şi Rusia se referea la folosirea relaţiilor personale. Aveţi şi alţi prieteni la Moscova în afară de Vladimir Filipov?
A.M.: Nu am decât relaţii personale fireşti. Am spus că trebuie folosite şi relaţiile personale şi am evocat iniţiativa din 1999 a premierului Radu Vasile, de a avea un contact cu primul ministru al Rusiei, iar acea întâlnire a ocazionat contactele unor miniştri. Personal am pregătit, împreună cu omologul meu, ministrul Filipov, acordul de echivalare a diplomelor, care s-a semnat cu acea ocazie. În orice caz, nu am mai multe relaţii personale la Moscova decât alţii.
Sunteţi în relaţii amicale cu Filipov?
A.M.: După ce n-am mai fost nici unul ministru, ne-am întâlnit în diferite organizaţii internaţionale. Vladimir Filipov este, de altfel, membru, cum sunt şi eu, în conducerea CEPES-UNESCO din Bucureşti. Este o personalitate cunoscută. La un moment dat, a fost luat în calcul pentru a conduce UNESCO. În rest, traseul biografic al unui distins coleg e ceva ce ne depăşeşte.
Universitatea Babeş-Bolyai, pe vremea când dvs. eraţi rector, i-a acordat lui Filipov titlul de Doctor Honoris Causa. Care au fost motivaţiile?
A.M.: Relevanţa prestaţiei lui pe plan internaţional, preocuparea lui de a dezvolta relaţiile cu România, calificarea lui ca lider academic respectat şi preocuparea noastră de a dezvolta cooperări academice cu Rusia în domeniile matematicii, fizicii, chimiei şi biologiei.
Aţi fi avut vreo reţinere de a-l invita la Cluj în cazul în care aţi fi bănuit că Filipov ar fi fost colonel GRU?
A.M.: În principiu, dacă cineva mi-ar fi semnalat, aş fi reflectat, dar nimeni nu mi-a semnalat nimic, aşa că am luat ca argument faptul că Vladimir Filipov se bucură de aprecieri internaţionale favorabile.
Îl admiraţi pe Vladimir Putin?
A.M.: Nu s-a pus problema niciodată în acest fel.
Totuşi, aţi vorbit despre un model Putin care ar putea fi adoptat şi aici.
A.M.: Sunt situaţii în care un lider politic este admirabil, luând o decizie, şi sunt situaţii în care nu este. Nimeni nu m-a întrebat pe cine admir sau care este modelul meu, nici chiar eu nu m-am întrebat. Nu am vorbit de modele şi nu cred că se poate lucra cu modele. Personal, sunt ataşat de profilul, de abordarea şi de competenţa pe care, de pildă, Helmut Schmidt, Gerhard Schroeder sau Bill Clinton le-au ilustrat.
Aţi vorbit, pe de altă parte, destul de admirativ la adresa lui Vladimir Putin?
A.M.: Am vorbit cu respect într-un anumit context. Atunci când l-am întâlnit la Moscova, în 1999, domnia sa a mânuit cu precizie dosarul cooperării şi ne-a întrebat: de ce nu veniţi să vindeţi mobila voastră, care e atât de preţuită, de ce nu veniţi cu textile, cu vin, cu porţelan, cu alte produse româneşti în Rusia? M-am referit la faptul că primul ministru rus sesiza precis cum trebuie să arate cooperarea.
Şeful Statului Major de la Moscova a declarat recent că Rusia nu exclude atacurile preventive împotriva scutului antirachetă. Este o ameninţare directă a Rusiei la adresa României?
A.M.: Nu doar la adresa României. Se referă la mai multe lucruri, dar această afirmaţie a fost socotită pe bună dreptate ca fiind gravă. Obligaţia noastră este să perseverăm în a convinge că nu e loc pentru acest limbaj şi, în al doilea rând, că scutul antirachetă nu e îndreptat împotriva Rusiei.
Vicepremierul rus Dimitri Rogozin a spus nu demult că Transnistria are dreptul să se lipsească de Rusia dacă Moldova şi România se unesc. Ce părere aveţi?
A.M.: Putem specula, dar e mai bine să rămânem pe terenul realităţii. Interesul obiectiv al României este să sprijine cursul european al Moldovei.
Ce credeţi că se poate face anul acesta în cadrul parteneriatului strategic cu Republica Moldova?
A.M.: În primul rând, trebuie să încheiem lucrările la conexiunile ce privesc reţeaua de gaz, reţelele electrice şi comunicaţiile prin fibră optică, să progresăm în rezolvarea regimului vizelor şi asigurarea unui nivel de burse academice corespunzător. Avem un program cuprinzător de acţiuni, fiind vorba de un parteneriat strategic şi de o relaţie specială.
Când prevedeţi aderarea României la spaţiul Schengen? Aţi avut deja discuţii cu Olanda în acest sens?
A.M.: Da, am vorbit deja cu omologul meu olandez. Perspectivele sunt mai bune, fiindcă Haga a realizat, în mai mare măsură, că România merită să fie primită în Schengen. Dacă raportul din iulie a.c. va fi bun, sperăm ca primirea României să se facă, în două trepte, cât mai devreme.
Când ar fi deci momentul primirii?
A.M.: Dacă totul merge bine, la sfârşitul lui 2012 se poate face un pas major.
V-aţi consultat cu Victor Ponta sau cu Crin Antonescu înainte de a spune că „preşedintele este cel care, conform Constituţiei, are întreaga autoritate în domeniul politicii externe”?
A.M.: Conform Constituţiei României, sunt trei actori ai politicii externe: Parlamentul, Guvernul şi preşedintele. Guvernul realizează politica internă şi externă pe baza unui program aprobat de Parlament, preşedintele, conform Constituţiei, reprezintă România, numeşte ambasadori şi semnează tratatele internaţionale. Cu primul ministru suntem continuu în contact şi colaborare şi avem aceeaşi abordare. Este abordarea constituţional corectă, pe care liderii USL o împărtăşesc din capul locului.
Potrivit definiţiilor găsite de dvs., se înţelege că Traian Băsescu ar trebui să reprezinte ţara la consiliile europene.
A.M.: La consiliile europene soluţia ar fi să meargă premierul, fiindcă acolo se abordează probleme care sunt în fapt de politică internă: echilibru bugetar, locuri de muncă etc. În orice caz, premierul nu poate lipsi.
Când îl vedeţi pe Crin Antonescu preşedinte?
A.M.: Cu cât îl vedem mai repede, cu atât este mai bine pentru România.
Înainte de 2014?
A.M.: Nu este exclus.
Ce efect ar avea asupra politicii externe româneşti suspendarea preşedintelui?
A.M.: Nu putem estima complet acum, dar România are nevoie de impulsuri noi, de politici noi şi de aceea recenta schimbare de guvern a fost oportună şi necesară. Schimbări profunde în politica românească de la această oră, pe direcţia la care vă referiţi, pot avea efecte benefice în repunerea în mişcare a energiilor ţării.
Optaţi pentru suspendarea lui Traian Băsescu înainte de alegeri?
A.M.: La această oră ne preocupăm să rezolvăm probleme foarte concrete.
Candidaţi la alegerile parlamentare?
A.M.: Foarte probabil, da.
Vă pregătiţi să plecaţi în Israel. Aveţi pe agendă tot un fel de parteneriat strategic?
A.M.: Promovăm, în relaţia cu statul Israel, o cooperare cât se poate de extinsă şi prezentăm mai multe iniţiative pentru a produce o dezvoltare substanţială a acestei cooperări, ţinând cont inclusiv de potenţialul extraordinar al Israelului de astăzi. De exemplu, în domeniul tehnologiilor, al inovării.
