Americanul linistit si romanii nelinistiti

Cred ca prea ne intoxica politicienii cu aceasta batalie care nu se mai termina. Ne uitam la integrarea europeana printre declaratiile belicoase ale presedintelui si la Eurovision printre raspunsurile defensive-ofensive ale premierului. Am asistat saptamana trecuta la vizita celui mai bogat om din lume, cum s-au intrecut sa proclame televiziunile si ziarele, cand era de vazut faptul ca acest om a pornit de la o idee proprie, mai mult decat de la vreo smecherie „legala”, cum ar fi sa schimbi 10 hectare de pamant din Baragan cu 10 hectare de teren in Baneasa. Si ar mai fi fost de remarcat naturaletea unui om care ar putea sa-si permita orice moft si lumea n-ar avea incotro, l-ar accepta, doar e cel mai bogat om din lume, nu-i asa? Ca sa nu spun ca mai era de retinut ideea sa de a da, in cele din urma, prin fundatia ce-i poarta numele, alaturi de cel al sotiei sale, inapoi ceea ce a castigat. Si, culmea, William Henry Gates al III-lea nu ne-a spus nici ca numai daca esti prost nu te imbogatesti, nici alte asemenea delicatese cu care ne onorau mai anii trecuti bogatii nostri, niste sarantoci fata de americanul linistit pe care tocmai l-am vazut. Sigur, lumea romaneasca s-a mirat un minut si ceva de comportarea acestui om, care a venit cu mai putini paznici decat de pilda C. V. Tudor, ne-am mai mirat si ca automobilul sau si cele care, totusi, il insotesc, se opresc la stopuri. Si asta numai si numai pentru ca noi traim intr-o lume unde asemenea reguli sunt calcate in picioare de orice VIP local, facut iar nu nascut. (O clipa scurta in desfasurarea istoriei a stat la stop si grupul de automobile cu care se deplasa dl Ion Iliescu. Asta la putin timp dupa revolutie, cand chiar credea si domnia sa ca trebuie sa mimeze macar obiceiuri banale in tarile civilizatiei noastre.)
E drept, o incercare timida de cult al personalitatii lui Bill Gates a fost facuta: pe unele bulevarde principale au aparut cele patru culori ale lui Windows, precum drapelele statelor ai caror suverani sau presedinti sau prim-ministri „ne viziteaza tara”. Nu mai vorbesc de ridicolul faptului ca, cica, s-ar fi dres asfaltul si s-ar fi maturat mai atent strazile din jurul sediului filialei Microsoft unde urma sa poposeasca, matinal, importantul personaj; un vechi reflex de caporal inspaimantat ca vine dl general in inspectie.
Cum-necum, presedintele Microsoft a venit, a dormit putin, s-a trezit devreme de tot si s-a dus la firma ca la serviciu, si-a luat cu cea mai mare decenta decoratia de la presedintele tarii in care se afla, a trecut dincolo de momentul festiv, la treburile noului organism infiintat, dupa care a plecat glont la aeroport. Vizita lui la Bucuresti a tinut, cred, mai putin chiar decat cea a altui Bill, Clinton, ori decat cea a lui George Bush. Iar noi am ramas sa ne miram ca el e asa cum e, nu cum ne-ar fi facut sa credem vanatorile de la Balc si alte mofturi spectaculoase sau pur si simplu stupide ale bogatilor mici mai de pe-aici ca trebuie sa fie.
Am ramas, mai ales, cu schimbul de replici din ce in ce mai dure intre presedinte si premier, cu aceasta lupta ce nu mai e de mult una impotriva sistemului ticalosit, ci in interiorul lui. A cazut si ministrul de Externe pe acest front steril, printre manipulari si sferturi de adevar puse alaturi de fapte absolut remarcabile precum condamnarea comunismului (e drept, din abilitate, nu din convingere, dar ce conteaza…). Si cand ii vad in continuare cu aceeasi poveste, ma intreb, asa, fara vreun gand ascuns, pe unde-o fi acum Bill Gates si ce face el?