In cel mai personal film al sau, Federico Fellini satirizeaza viata din perioada fascista dintr-un orasel italian in care oricine va recunoaste orasul sau natal, Rimini. Filmul a avut premiera in 1974, fiind realizat dupa "Satyricon" si "Roma", si inainte de "Casanova". A fost recunoscut ca unul dintre cele mai bune filme ale cineastului. A deschis Festivalul de la Cannes si a fost al patrulea film al sau recompensat cu Oscarul pentru Cel mai bun film strain. "Amarcord" inseamna "imi amintesc", titlul indicand directia pe care si-a propus sa mearga cineastul. In memoria lui Fellini, preschimbat in alter-ego-ul sau adolescent, Titta Biondi, orasul natal din anii '30 e supus dominatiei fascismului si bisericii, dar e si sagetat de aparitiile unui curcan in zapada sau de tribulatiile erotice grotesti ale personajelor. Italia pe care o vedem este cea rememorata si recreata de imaginatia cineastului, nu Italia anilor '30 pe care a trait-o Federico Fellini. Memoria e, dupa cum stim, o materie vie, in permanenta transformare. Italia din "Amarcord" e cea in care maturizarea sexuala a eroului se insoteste cu dezagreabila realitate politica.
