Premierul Boc pare un om simpatic, mai ales cand are ocazia sa vorbeasca la tribuna Parlamentului. A demonstrat-o din nou alaltaieri, cand le-a cerut partidelor din opozitie sa voteze proiectul bugetului de stat pentru ca, in calitate de oameni politici, nu mai au obiective de anvergura similare cu tintele electorale din 2009 in masura sa le abata atentia de la interesul public. "Vestea buna este ca nu mai sunt campanii electorale si ne putem concentra pe soarta tarii", declara ferm omul presedintelui, incercand astfel sa arate ca din cauza alegerilor criza si-a facut de cap, iar guvernarea a mers sontac-sontac din vina opozitiei. Daca asta este o veste in masura sa ne bucure, inseamna ca premierul nici astazi nu intelege ce este o criza economica, ce rol are un Executiv intr-o perioada de recesiune severa sau cum trebuie sa lucreze un Cabinet intr-un an cu alegeri prezidentiale dupa ce a pierdut printr-o motiune de cenzura in fata unei majoritati parlamentare constituite ad-hoc.
Cu alte cuvinte, ne putem intoarce la problemele tarii, cum ar fi dezbaterea si votarea bugetului de stat, dupa ce timp de un an partidele parlamentare, fara nici o exceptie, nu au facut altceva decat sa se lupte intre ele pentru castigarea puterii intr-o perioada cand sute de mii de oameni si-au pierdut locurile de munca, iar nivelul de trai s-a inrautatit de la o zi la alta. Prin urmare, Emil Boc ne indeamna sa fim de acord cu parerea ca prezentul si viitorul tarii vor fi pe maini bune daca prioritatea numarul unu, respectiv votarea bugetului, va primi un raspuns pozitiv din partea parlamentarilor chiar in aceasta saptamana. Nu mai conteaza ce s-a intamplat anul trecut, din ce cauze s-a ajuns la un pas de colaps sau cine se face vinovat de neaplicarea unui tratament anticriza menit sa opreasca declinul social in primul rand. Puterea si opozitia arunca vina una pe alta, prelungind astfel faza disputelor electorale, incercand in acest mod sa justifice timpul pierdut in 2009 si deraierea economica, politica si morala pricinuita de lupta pentru satisfacerea unor interese de partid, de grup si, de ce nu, personale. Nici atunci, dar nici acum calculul si efectul prevazut nu reprezinta nevoile cetatenilor din perspectiva sigurantei sub toate formele ei de manifestare la nivel micro sau macro. Conteaza doar crearea unui sistem de relatii capabil sa aduca in timp capital electoral prin vinderea unor iluzii sustinute cu ardoare in Parlament de reprezentantii ambelor tabere, fiecare cu stilul sau.
Guvernul apara cu dintii o lege a bugetului pentru o perioada de criza, in care se regasesc, printre altele, interesele unora de a recastiga banii pierduti in campania electorala trecuta. Boc sustine contrariul, motivand ca ministerul condus de Elena Udrea, beneficiarul unui buget de invidiat, ar pune in miscare un motor economic in masura sa aduca eficienta economica si sociala. Vorbeste doar de nevoia de bani la buget, fara sa ia in calcul majorari de taxe, cu toate ca unii dintre ministrii sai prevad pentru viitor alte impozite, cum ar fi cel pe avere sau plata CAS pentru drepturile de autor, dar nu spune aproape nimic de deficitul de la Sanatate si Educatie, unde s-au repartizat fonduri in batjocura. Premierul a ramas consecvent teoriei "trece o campanie si vine urmatoarea", manifestand o grija speciala pentru acei oameni care pot sa faca orice, chiar si un teren de golf, numai pentru ca unii dintre ei au "spatele tare". Intrebati-l pe Emil Boc, sa spuna ce a promis in programul de guvernare si de ce nu se regasesc in buget prioritatile de care a vorbit la investitura? O sa raspunda: "Fiecare sa se descurce cum poate". Asa cum s-au descurcat Udrea si Videanu, domnule premier? Un om politic ca Boc trebuie sa respecte cuvantul dat Parlamentului daca vrea sa fie crezut atunci cand anunta iesirea din criza in 2010. Acest amendament potrivit caruia unele dintre obiective s-au modificat din cauza lipsei de resurse nu este fezabil.
Diferentele existente ma duc la parerea ca la repartizarea sumelor prevazute in bugetul de stat s-a lucrat cu doua unitati de masura, prioritate avand ministerele conduse de politicieni aflati in cercul de interese al PDL. Singurul lucru care a contat a fost ca "sponsorii" sa fie multumiti, cu riscul de a provoca neliniste in Guvern si nu numai. Ca dovada ca au existat amenintari cu demisia in cazul in care nu vor exista suplimentari de sume pentru unele institutii, cum este Armata. Sigur, partidele din boxa opozitiei nu aveau cum sa taca. PSD si PNL au atacat cu peste 6.000 de amendamente, liderii celor doua partide avertizand Guvernul ca nu vor vota legea bugetului de stat daca nu se va tine seama de cererile formulate in comisii si in plenul celor doua Camere. Mircea Geoana s-a intors din America montat pe cresterea pensiilor si pe scaderea CAS. Nu concepe decat punctul de pensie de 45 la suta din salariul brut, care a fost respins insa de comisii. Nu conteaza daca exista sau nu surse de venituri, important este doar ca pensionarii, un bazin electoral apropiat PSD, sa stie cine se lupta pentru ei intr-un an extrem de greu. Probabil Geoana se pregateste pentru prezidentialele viitoare, cu toate ca nu stie precis daca va scapa la congresul partidului, unde unii vor ca el sa fie schimbat din functie. Cam pe aceeasi linie se afla si PNL, parlamentarii acestuia fiind si ei nemultumiti ca bugetul nu implica masuri anticriza clare, fapt ce i-a facut sa sustina in plen acele amendamente legate de reducerea fiscalitatii. Una peste alta, nici Crin Antonescu nu va vota proiectul de buget al Guvernului Boc. Unde se va ajunge este greu de spus. Deocamdata se vorbeste mult, se da dovada de amatorism, iar pofta de scandal creste.
Nu-i o veste buna, domnule Boc, credeti-ma!
