Nu este o poveste imaginară. Sunt frânturi din ultimele zile, însăilate în așa fel încât să nu existe alte potriviri de nume de oameni sau de localități în afara celor indicate explicit în text…
“A furat, dar a făcut ceva pentru oraș, nu vedeți ce frumos e?”, zice bărbatul care se uită atent la o fotografie dintr-un ziar obosit de atâta trecut prin mâinile celor din piață. Stăm pe o bancă, într-un oraș de provincie, și vorbim despre alegeri. Omul a lucrat într-o fabrică pe vremuri, acum e la pensie. Oricum, nu ar mai fi avut unde lucra, fabrica s-a vândut toată la fier vechi.
Se lasă seara în mica piață de beton dintre blocuri. Trag fermoarul la hanorac, omul strânge și el haina de mâna a doua, verde cu dungi. “Totuși, dacă a furat, nu e în regulă”, spune tot el. Nu întreb cu cine votează, ne stingem țigările și ne luăm la revedere. Parcă stă să plouă.
Am purtat sau am auzit acest dialog de sute de ori în ultimele săptămâni. Am auzit – și citit în ziare sau pe Facebook – despre excepționala prestație de primar a lui Piedone (ce nume și-a ales omul acesta!), despre priceperea lui Vanghelie în organizarea revelioanelor, despre bunătatea candidaților care “le-au dat câte ceva oamenilor”. În antiteză, discursuri despre schimbare, meritocrație, parcurs european. Unii oferă, alții salvează, unii sunt curați, alții nu vorbesc despre cât de murdari sunt.
“Toți politicienii fură, lăsați-mă în pace”, declamă o doamnă cu batic și două sacoșe, lăsând tinerii care împart pliante pe stradă -fără replică. “Nu votați cu nimeni, doamnă?”, întreabă un băiat durduliu, cu blugii lăsați la tur, după regulile moderne. “Nu, că toți sunt o apă și-un pământ”, adaugă doamna îndepărtân-du-se cu pas grăbit. “Pe noi cui ne lăsați?”, mai strigă puștiul, dar doamna e prea departe ca să mai audă.
Anul acesta nu mai merg gălețile, galoșii, sacoșele cu zahăr și ulei. Nu mai merge nimic. Pe ulița desfundată a satului din Bărăgan, adunați în fața magazinului-cârciumă, bărbații beau bere la pet și scuipă semințe. La fel și cei din orășelul ardelenesc din fostele cămine de nefamiliști dintr-o fostă zonă industrială. La oraș, se aud manelele de la etajul întâi al blocului scorojit.
Piața e scumpă, facturile sunt mari, salariile, dacă sunt, sunt mici. Oamenii par să aibă mâinile mai lungi, dar e doar o iluzie optică dată de umerii lăsați. Bărbații par bronzați, dar de aproape vezi că nu s-au ostenit să se bărbierească. La București, lucrurile se văd altfel decât în provincie. La București circulă banul, important e doar să vrei să muncești. În provincie, lucrurile sunt mai ascuțite, sărăcia mai mare, magazinele second-hand mai multe. Doar panourile de afișaj electoral colorează mai intens străzile. Roșu de la PSD, albastru de la PNL, verde de la ecologiști. Din afișe, persoane importante, la costum și cravată, doamne coafate ca pentru nuntă și bine prelucrate grafic, aruncă în popor sloganuri de tot felul. Unii sunt “aproape de oameni”, alții cer votul direct, mulți și-au trecut deja poziția ocupată în buletinul de vot. Am stat o vreme în fața unui panou, nu s-a uitat nimeni la chipurile candidaților.
“S-a săturat lumea de politicieni, dragă domnule”, îmi spune un profesor universitar. “E prea mare dezamăgirea, dar nu dezamăgirea pentru lipsa de performanță, ci dezamăgirea pentru discrepanțele dintre oameni și politicieni.” Îmi mai spune că, în opinia sa, corupția, îmbogățirea rapidă a celor aleși, puțini, și sărăcia celor mulți îndârjesc doar într-o primă fază. După aceea urmează împăcarea cu situația. Alienarea, dragă domnule.
Corupția ucide, urlă o fetiță dintr-un panou de pe stradă. Nu vota corupți, scrie în josul panoului. E o campanie de educație civică a unui ziar local. Are dreptate fetița. Hexi Pharma nu ucide, ci doar a furnizat otrava. Ucide această blestemată mafie care a transformat tot ceea ce ne înconjoară viața într-un lințoliu. Iau de pe contul de Facebook imaginea și mi-o fac cover. Cine știe, poate o mai preiau și alții și se naște o mișcare pe Facebook. “Nu ai văzut ce spun oamenii? Au furat, dar, dacă vin alții, cu burțile goale, fură mai mult, că trebuie să mănânce și gura lor ceva.” Profesorul zâmbește, dar zâmbetul e amărui-închis, mai mult un rictus.
Grație târgului politic de pe vremea USL, alegerile locale din acest an se vor desfășura într-un singur tur de scrutin. Cu treizeci la sută din voturi, ieși primar dacă ceilalți contracandidați sunt sub tine. Dacă vin jumătate din alegători la vot, vei aduna fix cincisprezece la sută din opțiunile electorilor. În accepțiunea politicienilor și a Curții Constituționale, cu acest procent de reprezentativitate poți conduce liniștit comunitatea (încă) patru ani. Ce-o fi fost în mintea lor când au făcut legea în felul acesta?
Între mitul schimbării în bine și alienarea generală, o fetiță își urlă de pe un panou spaima de moarte.
